Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Gruz 200

Frescă despre degenerare, moarte şi putreziciune - Gruz 200


AperiTIFF, iunie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Aleksei Balabanov filtrează bucăţi seci de thriller prin răceala emoţional-aseptică a dramei. Rezultatul, de o atrocitate sublimă, se cheamă Cargo 200. Sau Gruz 200. Şi este una dintre puţinele tragerii veritabile care au izbit spectatorii în ultimii ani.

URSS, spre mijloc de deceniu 8. Andropov a murit, din războiul din Afganistan se întorc din ce în ce mai multe sicrie. Tineretul ascultă rock. Bătrînii nu înţeleg nici delăsarea tineretului, nici războiul, nici haosul începutului erei Gorbaciov. Uzine ruginite, fabrici monolitice şi combinate părăginite stau încremenite, scufundate în pustiul ideologic. După o seară la disco şi o noapte petrecută în compania fabricantului (şi traficantului) local de vodcă şi a anturajului acestuia, Angelica este răpită. Sistemul încearcă să îşi urnească roţile ruginite. Angelica este sechestrată şi violată. Perversiunile ataşate violului depăşesc cu mult cele mai inimaginabile ştiri de la ora 5. Unul dintre ultimii localnici care mai cred în Dumnezeu este ucis pe holurile închisorii. Logodnicul Angelicăi se întoarce acasă din Afganistan. O bătrînă mutantă, tembelizată de alcool, priveşte în gol la televizor. Un vietnamez ajută un profesor de Ateism ştiinţific să îşi depaneze rabla.

Gruz 200 se scurge lent, liniar şi implacabil. Rece şi distant. Pe alocuri scufundat în şlagăre de muzică uşoară din URSS-ul deceniului 8. Contrapunct? Deloc. Detaliu de atmosferă. Coloană sonoră perfectă pentru descompunerea multiplă. A unui sistem, a unor oameni, a spectatorului. Care, obişnuit cu limitele şi standardele extrem de joase ale ororii promovate de cinema-ul mainstream, se trezeşte dincolo de repulsie, oroare, indignare şi exasperare. Perfecţiunea neîndurătoare cu care Balabanov îşi orchestrează fresca despre degenerare, moarte şi putreziciune nu lasă loc menajamentelor psihice sau vizuale. Nu urmăreşte reacţii emoţionale. Mînuit impecabil, abuzul cinematografic devine capodoperă. O capodoperă înveninată şi apăsătoare. Un test de anduranţă si pentru cei slabi de înger şi pentru cei blazaţi.



 Toate articolele despre Gruz 200


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Cristi Mărculescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer