Un adevărat sex-simbol, Adrian Grenier din Entourage / Anturaj a devenit unul dintre cele mai uşor de recunoscut chipuri prezente pe micile ecrane. Evident, meritul i se datorează personajului Vincent Chase, un actor de la Hollywood cam fluşturatic dar, în acelaşi timp, cât se poate de adorabil. De când serialul e în toate topurile de audienţă, Adrian nu mai poate duce netulburat nici măcar gunoiul. Din fericire, cel mai nou accesoriu facial - o barbă foarte deasă - pare să-i fi rezolvat problema. Cu toate acestea Adrian, care a jucat şi în lung-metrajul de mare succes Devil Wears Prada / Diavolul se îmbracă de la Prada şi care are şi o trupă cu care cântă cât se poate de des, nu încearcă să se ascundă de admiratori. Pur şi simplu, barba face parte din noua direcţie în care o ia Vince în Anturaj...
Redacţia Ghid HBO: Ce-i cu barba?
Adrian Grenier: Singura chestie care mi s-a spus înainte să începem filmările la sezonul al 5-lea a fost să nu cumva să mă bărbieresc. Ideea nu m-a deranjat prea tare pentru că mie îmi place să am păr pe faţă, ba chiar mă distrează. Într-adevăr, dacă barba mea ar ajunge să fie la fel de mare ca cea a băieţilor din ZZ Top, probabil că aş pune mâna pe aparatul de ras. Oricum, îmi place să-mi las barbă din care, atunci când o tund, să-mi rămână măcar de-o mustaţă...
R.G.HBO: Asta înseamnă, cumva, că lumea nu prea te recunoaşte pe stradă?
A.G.: Cam aşa ceva. Atenţia femeilor scade invers proporţional cu lungimea bărbii. Puţine femei sunt cu adevărat atrase de astfel de podoabe. Din fericire, ele reprezintă exact genul de femei care-mi plac mie.
R.G.HBO: Cum resimţi eticheta de sex-simbol?
A.G.: Mi se pare o chestie foarte amuzantă. Am pozat pentru un material de tipul "cel mai sexy bărbat" şi, în timp ce mă tot fotografiau, mă tot întrebam "trebuie să fiu cel mai sexy bărbat... cum arată aşa ceva?". Şi mi-am dat seama că-mi căutam ipostaze care să semnifice acest "cel mai sexy". Evident, era ceva complet ridicol - fie eşti sexy, fie nu eşti - cum adică să pozezi ca fiind sexy?
R.G.HBO: Cât de multe admiratoare îţi fac avansuri?
A.G.: E amuzant, dar când oamenii văd o celebritate, uită de ei şi de orice limite impuse de comunicarea a doi necunoscuţi. Uneori devine chiar niţel înfricoşător. Dar problema principală constă în faptul că sunt agasaţi şi însoţitorii mei. Se poate întâmpla să iau cina cu cineva pe care de-abia l-am cunoscut, să încerc să ascult ce-mi spune şi să apară cineva care să-l întrerupă şi să mă readucă pe mine în centrul atenţiei. Când se întâmplă aşa ceva, mă simt prost.
R.G.HBO: În 2002 ai făcut un documentar, Shot in the Dark, în care îţi regăseai tatăl la 18 ani distanţă de când acesta te părăsise. Ai regretat vreo clipă faptul că ai ales un subiect atât de personal?
A.G.: Singura mea grijă a fost faţă de el şi de familia lui. Parte din misiunea mea ca actor şi ca regizor e să fiu vulnerabil şi complet dezgolit în faţa publicului. Sunt foarte mândru şi încântat că acest film i-a ajutat pe alţii. Primesc tot timpul email-uri de la oameni care vor să-mi spună poveştile lor ce seamănă mult cu a mea.
R.G.HBO: Te mai vezi cu tatăl tău?
A.G.: Vorbim des - nu mai facem film, nu ne mai ascundem în spatele camerei, nu mai există scuze. Suntem numai noi doi.
R.G.HBO: În ultimul tău documentar tratezi o problemă cu totul diferită, celebritatea...
A.G.: Acest film reprezintă o căutare foarte personală în urma căreia am vrut să aflu relevanţa şi importanţa celebrităţii mele. Presiunea celebrităţii m-a inspirat să-mi descopăr latura ceva mai spirituală a personalităţii. Consider că fiecare trebuie să identifice lucrurile cu adevărat importante pentru că, altfel, aspectele superficiale şi foarte seducătoare ale existenţei te fac să-ţi pierzi capul.
R.G.HBO: Suntem la cel de-al 5-lea sezon de Anturaj. Cât timp mai vrei să-l joci pe Vince Chase?
A.G.: Oricât de mult va fi posibil. Dacă va fi la fel de amuzant ca şi până acum, sunt dispus să-l joc până când voi muri.
R.G.HBO: Cu toată strălucirea orbitoare a Hollywood-ului, totul pare să se reducă, în cele din urmă, la prietenie...
A.G.: Cred că reprezentăm un stil de viaţă pe care, din păcate, şi-l doresc foarte mulţi oameni. Dar dincolo de toate valorile superficiale prezente în acest grup există şi o preţuire sinceră şi minunată a prieteniei şi loialităţii. Aşa că îmi place să cred că, dincolo de sexul cu manechine, oamenii primesc la nivelul subconştientului şi o doză sănătoasă de mesaj pozitiv.
R.G.HBO: Cum te înţelegi cu restul băieţilor?
A.G.: Mie mi se pare o ocazie cu totul unică. Parcurgem împreună această minunată călătorie şi trăim cele mai frumoase clipe din vieţile noastre. Şi nu mă refer aici doar la serial ci şi la vieţile noastre personale, pentru că facem şi-n realitate multe din cele văzute pe ecran. Mergem la Cannes şi facem mici filmuleţe iar când ne dăm în montagnes russes ne dăm cu adevărat în montagnes russes. Ne distrăm grozav... deşi nu pot vorbi şi-n numele lui Jerry Ferrara, pentru că el detestă să se dea în montagnes russes.
R.G.HBO: Ai mai făcut vreun film în pauza dintre sezoane?
A.G.: N-am jucat prea mult pentru că m-am ocupat de propriile mele proiecte. M-am simţit obligat să-mi pun în practică propriile idei şi să explorez subiectele ce mi s-au părut mie interesante. De multe ori e de-a dreptul umilitor să te oferi pentru un rol şi să fii respins. Ca să nu mai spun că e şi foarte deprimant...