Lecţia spaniolă
de Florin Mihăilescu
La început pun cuvinte multe şi, când sunt gata, caut un titlu. Acum am făcut invers.
Cum să nu încep cu titlul unui text despre o ţară unde un cineast român, în 2008, află că funcţionează 3.500 de cinematografe pentru un public de două ori şi ceva mai numeros decât al nostru.
În inima Spaniei există un festival mic, cochet, generos, excelent organizat care este dedicat prezentării de film, cât mai mult film, pe marele ecran, în condiţii cât mai bune.
A patra ediţie a Festivalului de Film European Vinuri din Castilla La Mancha din La Solana (Ciudad Real) conferă cinematografiei române Medalia Lumière în semn de preţuire a valorii sale.
ICR Madrid, prin efortul şi prestaţia pline de căldură a micului său colectiv, asigură prezenţa "filonului românesc" în festival. Grupul folcloric Românaşul din Madrid îşi pune în valoare virtuozitatea interpreţilor de Ziua României şi la Gală, iar reprezentanta noului val, actriţa Laura Vasiliu (excelentă în 432-ul lui Cristi Mungiu) şi cu mine (reprezint eu ceva, nu ştiu exact ce şi nici nu prea vreau să aflu), răspundem la întrebările presei, asistăm la înălţarea tricolorului în La Solana, semnăm în cartea de onoare a primăriei, primim nu fără sincere emoţii Medalia Lumière pentru Film, la Gală.
Deşi prezente, vedetele spaniole şi presa, se află în public. Tot evenimentul pune în primul plan relaţia public-cinema. Primarul, domnul Diego Garcia-Abadillo Guerrero, împreună cu directorul festivalului, domnul Antonio Mayoralas Moreno, preşedinte al Fundaţiei Lumière, alături de juriu sunt extrem de cordiali, dar de o discreţie desăvârşită.
Practic în Spania 3.500 de săli de cinema scot din singurătatea din faţa televizorului sute de mii de oameni şi le oferă posibilitatea să se desfete împreună în sala de spectacol şi nu doar la cumpărături. Astfel publicul devine un receptor avizat, coerent, care pune întrebări (am văzut asta la conferinţa de presă) şi are preocupări decente. Gazdele noastre, organizatorii acestui festival (în Spania sunt mai multe de acest fel), ştiu foarte bine acest lucru. Şi apelează pentru finanţare la producătorii de vin din Castilla La Mancha, la autorităţile acestei comunităţi autonome şi, iată, la ICR.
Lecţia este foarte simplă: o prosperitate remarcabilă nu se poate împlini fără prezenţa suflului artei. Evenimentul artistic, prezenţa artiştilor oferă publicului posibilitatea unei stări de comuniune, de dialog, de socializare la un alt nivel decât spontanul diurn.
Ne repezim în orăşelul vecin Almagro, la o oră de mers cu maşina, acompaniaţi de neobosiţii oameni de la ICR Madrid, care ne sunt ghizi şi translatori. Vreau să văd Corral de Comedias, un teatru construit în 1628 şi impecabil restaurat, unde este în plină desfăşurare un festival de teatru. La nici 60 de km de un festival de film.
Sper că se va vorbi cândva despre "lecţia românească".