După vizionarea ultimei seri a Festivalului Hot Jazz Summit-Ploieşti 2008-ediţia a lll-a (8-11 mai 2008), am rămas uimit, deşi n-ar fi trebuit, cunoscînd antecedentele, de buna organizare a acestui eveniment. Am consemnat acest lucru foarte pe scurt într-un material despre evenimentele de jazz ale începutului de mai. Atunci mi-am propus să revin cu un articol mai amplu despre activitatea de jazz de la Ploieşti. Nu cred că se putea mai bine decît printr-o convorbire cu Dl. Lucian Sabados - Directorul Teatrului "Toma Caragiu" şi în acelaşi timp Preşedintele Asociaţiei Culturale (Clubului ) "Jazz Forum 03".
Alexandru Şipa: Aşadar, care credeţi că au fost împlinirile şi eventual neîmplinirile Dv. în stagiunea care tocmai s-a încheiat?
Lucian Sabados: În ceea ce priveşte continuitatea şi perseverenţa prezentării în fiecare şedinţă de Club a unor teme, personalităţi, curente sau simple apariţii discografice am reuşit cu acribie şi în acest al V- lea an al Asociaţiei Culturale "Jazz Forum 03" să împlinim aşteptările membrilor Clubului. Calitatea prezentărilor, atractivitatea lor şi reînnoirea modalităţilor de susţinere a prelegerilor au fost principalele noastre preocupări.
În ceea ce priveşte activitatea de organizare de concerte au existat numai trei momente cu invitaţi din Franţa (acordeonistul Regis Huiban, noiembrie 2007), din S.U.A şi Ungaria (vibrafonistul Eldad Tarmu şi chitaristul din New York, Chuck Jennings, ianuarie. 2008) grupul vocal a capella Universes din New York, S.U.A (februarie 2008) şi bineînţeles cea de-a III - a Ediţie a Festivalului Internaţional "Ploieşti Hot Jazz Summit", realizat în parteneriat cu producătorul general, care este Festivalul de la Sibiu (8 -11 mai 2008).
Ca neîmplinire principală a stagiunii deja încheiate, aş menţiona reducerea numărului de concerte de jazz organizate şi programate la Ploieşti, în principal din motive materiale, dar şi de calendar personal, întrucât, ca Director General al Teatrului "Toma Caragiu" şi ca regizor de teatru mă confrunt cu un program extrem de dens şi solicitant, fiind deseori nevoit să aleg între datorie şi hobby, preferîndu-l cum e firesc, pe cel dintâi. Ca Preşedinte al Clubului de Jazz, mărturisesc îngrijorarea faţă de lipsa unor nou veniţi în Club, cât şi, oarecum, redusa frecvenţă (pasămite, oameni ocupaţi!) a unor membri ai Clubului.
Marea împlinire, în ceea ce priveşte Festivalul nostru o constituie, dincolo de calitatea deseori excelentă a muzicienilor invitaţi, sălile pline, calitatea şi entuziasmul receptării publicului (în mare parte tineri) şi frumoasele ecouri din partea muzicienilor de jazz ce au performat la Ploieşti.
A.Ş.: Cum să ne explicăm prezenţa mai redusă în acest an a numărului de formaţii autohtone la Ploieşti?
L.S.: Referitor la absenţa unor trupe româneşti din stagiunea de concerte, explicaţia trebuie căutată la numărul oarecum redus de sponsori tradiţionali ai Clubului (pentru concertele curente totalitatea fondurilor pentru onorarii provine din sponsorizări), fapt ce ne determină să concentrăm direcţionarea fondurilor alocate în direcţia invitării unor trupe străine, cu atât mai mult cu cât acestea, aflate în turneu cu sprijinul unor servicii culturale străine, diminuează substanţial nivelul onorariilor. Poate că nici documentarea mea personală, în lipsa cronică a timpului liber nu este una completă în ceea ce priveşte momentul actual al jazz-ului românesc. Pentru stagiunea următoare aştept însă concretizarea şi popularizarea unor noi proiecte româneşti, pe care să le programez ulterior la Ploieşti.
În schimb, absenţa trupelor româneşti din Festival este perfect obiectivă, întrucât, Programul Festivalului de la Ploieşti depinde în totalitate, prin contract, de Programul Festivalului de la Sibiu, care este producătorul general şi selecţionerul unic.
A.Ş.: Ce vă propuneţi pentru viitoarea stagiune?
L.S.: Viitoarea stagiune este dificil de creionat în absenţa unor oferte concrete, aşteptăm însă, aşa cum afirmam mai devreme, provocarea jazzului românesc, iar din partea serviciilor culturale străine, propriile lor propuneri. În ceea ce priveşte Festivalul de anul viitor , s-ar putea să revenim la trei zile de concerte, încercând să mărim în schimb densitatea valorilor şi de ce nu, apariţia unei seri de jazz integral româneşti. Închei aceste gânduri de viitor cu menţiunea că mai important decât numărul concertelor organizate rămâne calitatea, seriozitatea şi tonusul serilor de Club, pentru că numai cu această infrastructură umană şi emoţională putem susţine activităţile dedicate publicului larg, iubitor de jazz.
A.Ş.: Vă mulţumesc şi baftă!
L.S.: Să fie.