păcat că n-ai venit la Taormina anu' ăsta! Era toată gaşca-n păr - Edna & Dan, Jay W., Deborah -, ba au mai apărut şi feţe noi, cum ar fi Elsa (Zylberstein) sau Jordi (Molla), care erau care în juriu (Elsa), care invitaţi (Jordi).
Elsa a apărut vreo două zile la cocteilul tradiţional de la hotel Timeo - unde acum trebuia să-ţi iei invitaţie zilnic, doar cu badge-u' nu mergea! -, după care a dispărut... Am întrebat, mi s-a spus că a trebuit să plece (din localitate şi din juriu) pentru că unii intraseră în casa ei de la Paris, ceva de genu'. Evident, nimeni n-a crezut. Mie mi-a părut sincer rău, că-mi place gagica, dar celorlalţi nu. Acuma, nu ştiu ce să mai cred. Se pare că nu e foarte bright, de asta m-am prins şi eu: am complimentat-o pentru rolul surorii lui Kristin Scott Thomas din Il y a longtemps que je t'aime (văzut de noi la Berlin), i-am mai mărturisit că "il y a longtemps que je..." (de cînd am văzut-o în Minna Tanenbaum), la care ea mi-a zis că a jucat şi-n Modigliani! Probabil că a vrut să fie politicoasă, că-i spusesem că sînt din România şi Modigliani a fost turnat aici (cu Loredana, Zăvorana şi tot Pro-ul), dar să invoci un film ca Modigliani nu mi se pare foarte politicos, nu? În fine.
Da' Jordi ţi-ar fi plăcut! Îl ştii din enşpe mii de filme - ultima oară cred că l-ai văzut în pelteaua de Elizabeth: The Golden Age, era regele Spaniei (ăla ciudatu'). Da' el e catalan. Şi a fost în România şi recent, cînd cu Bunraku, şi-n '90, ca turist. Asta mi-a zis-o cînd am stat de vorbă (unde altundeva?) pe terasa Timeo, şi mi-a cerut o carte de vizită, şi eu le-am scăpat pe toate pe jos... a trebuit să se aplece să mi le strîngă, săracu'. Unu' cu nasu' pe sus n-ar fi făcut-o, corect? Şi scrie şi romane (are deja două apărute), şi pictează - intră pe www.jordimolla.com să le vezi.
Aşaaa, cine-a mai fost? Păi, a fost nenea Paul Schrader, de Taxi Driver-ă faimă; foarte OK omu', am stat la masă cu el într-o seară şi mi-a povestit cîte-n lună şi-n stele, ba despre Marty (Scorsese, cu care-a mai făcut The Last Temptation of Christ), ba despre Richard (Gere, cu care-a făcut American Gigolo), ba despre filmul făcut în România, şi cum se lucrează în România (noi ştim). A primit un premiu omagial, blabla, şi ne-a arătat - în Teatro Greco - filmul lui din 1985, Mishima, la care-am căzut pe spate (nu-l văzusem). Era într-o copie restaurată şi arăta de încremeneai. Foarte bun filmu', da' ăştia care vin în amfiteatru n-au răbdare nene: dacă nu le dai Transformers, ca anu' trecut, se ridică şi pleacă. Plîng gradenele... N-a avut cine ştie ce succes nici The Godfather (tot restaurat), iar mediumetrajul lui Fellini, Toby Dammit (care arăta, şi ăsta, fantastic), a avut noroc c-a fost prezentat la-nceput. Cu Godfather-u' au zis că deh, "filmat în Sicilia", o să vină lumea să-l (re)vadă. Aiurea. Da' măcar am apucat s-o văd (de la distanţă - că ştii unde stăteam noi în amfiteatru? să nu ne scuipe seminţe-n cap) pe Ornella Muti, care-a dat banu' să se restaureze. Frumos din partea ei. Şi frumoasă şi ea - deşi, nu ştiu de ce, purta ochelari de soare. Şi era seară, că ziua nu se fac proiecţii în amfiteatru. I-am amuzat, pe Jay şi ceilalţi, spunîndu-le ce poreclă îi găsisem Ornellei prin facultate. Te prinzi care, cu "P" în faţă... şi cu "f" în loc de "m". M-au pus să repet de nuştiucîte ori, erau pe jos de rîs. Copii, ce vrei. Americani.
Din competiţie n-am văzut prea multe filme (mediteraneene toate), da' măcar am văzut ăl de-a luat trofeul. Ein shams, egiptean. Nu era rău, da' trist - cu o fetiţă care are leucemie şi cu familia care nu ştie. Şi pe urmă află, şi nu mai au ce să facă, şi fetiţa moare şi viaţa îşi continuă cursu'. Melodramă, da' de bun simţ. Altele, în schimb, au fost cam groaznice! Filmu' lu' Mike Figgis, Love Live Long - titlu' e pe dos de cum s-ar citi normal, da' aşa e şi filmu', penibil cu pretenţii. Iar la Un amore di Gide (italian, ba chiar sicilian) am zis să mă duc - sărind peste o după-amiază superbă de plajă! - că deh, "filmat în Taormina". Era cu nepoata Annei Magnani (Olivia, care e cam varză săraca), pentru că în Italia actorii sînt - în general - copiii sau nepoţii unora mult mai celebri decît vor fi ei vreodată (cu excepţia lui Luigi Lo Cascio, care era şi el p-acolo şi care e foarte decent). Şi tot filmu' se petrecerea pe Corso Vittorio Emmanuele, pe terasa Timeo şi pe drumu' ăla spre cruce, unde-ai ajuns tu iar eu mi-am făcut cruce, n-aş fi urcat nici mort. Gide nici nu apare, decît în poze şi-n ceva imagini de arhivă. Iar fata Magnani se tot flendură prin cadru, fără pic de sex-appeal (că de talent nici n-are rost să vorbim). În fine; mai bine rămîneam la piscină.
Care e tot acolo, cu băiatu-model (am aflat că e fiul unuia dintre patroni) şi cu nemţoaica de anu trecut, Effi. Care-ţi transmite complimente.
Am mai cunoscut un tînăr din Padova, Paolo, care face nişte scurte experimental/viscerale, mi-a arătat două pe peretele camerei de hotel. Pe Anthony Lane (criticul de la New Yorker, deşi el e englez), care-a avut o discuţie f mişto, moderată de Făinaru. Şi pe un băiat din Catania, Alessio, care e patronul restaurantului chiar de lîngă cel unde-am mîncat anu' trecut - şi-am lăsat o căruţă de bani. Al lui e mai bun şi mult mai ieftin. (Că nu m-a lăsat inima şi-am mers într-o zi şi la Catania, for old time's sake...)
Ce să-ţi mai zic? Ah, da: eu am avut fix aceeaşi cameră ca anu' trecut (cu terasa aia uriaşă şi vedere spre mare & Etna), iar Etna era în erupţie: noaptea, înainte să mă culc, mă uitam un pic neliniştit la scurgerea aia roşiatică de lavă, care cică se varsă într-un fel de căldare naturală. Nu-mi dau seama cum e cînd se umple căldarea.
Hai pa, te pup
Leuţu
