Antoniu Valentin Moldovan a plecat la 14 ani din România (în 1987) şi, după o perioadă petrecută în Germania, unde a studiat graphic design-ul, s-a stabilit în Mexic, obţinând un master în Studii Cinematografice la Universitatea din Guadalajara. A realizat mai multe scurtmetraje, iar acum lucrează la primul său lungmetraj, El Alex y su Alejandro Colunga, un documentar despre un mare artist mexican în viaţă, Alejandro Colunga. E un proiect la care visează din 2002 şi pentru care a început să filmeze din luna martie a anului trecut (2007), coproducându-l cu firma sa, Filmatelier 5.
Alejandro Colunga e supranumit "Salvador Dali al Mexicului". Picturile şi sculpturile sale sunt expuse şi vândute în lumea întreagă. A fost prieten cu actriţa Maria Felix, cu directorul de imagine Gabriel Figueroa. Actorul Edward James Olmos, alt prieten de-al său, apare şi în pre-teaserul filmului şi va apare şi în film. Cineastul Tony Scott este şi el un prieten şi un admirator al lui Alejandro Colunga.
Antoniu Valentin Moldovan, care-şi spune Antonel şi-şi aminteşte cu nostalgie de Liceul de Muzică "George Enescu" din Bucureşti (unde i-a avut profesori pe Adrian Iorgulescu, actualul Ministru al Culturii şi Cultelor, şi pe Victor Opaschi), dar şi de vacanţele petrecute la rudele sale de la Sibiu, a reuşit să-l convingă pe Alejandro Colunga să apară în filmul său.
Colunga l-a susţinut pe Moldovan şi după ce acesta a intrat în conflict cu coproducătorul mexican Cinefusion (care a produs, printre altele, Batalla en el cielo de Carlos Reygadas) şi care a încercat să-l înlăture pe Moldovan sub pretextul că acesta nu vrea să facă un film comercial. De fapt, spune Moldovan, "Am descoperit cum ei jonglau cu numere de la buget ca la bursa de valori, făcând speculaţii la costuri administrative şi de pre-producţie astfel încât am fost nevoit să deschid gura."
Românul s-a ţinut tare pe poziţii şi a renunţat să se retragă împreună cu firma sa coproducătoare, Filmatelier 5, drept pentru care puternica Cinefusion pregăteşte acum un alt film despre Alejandro Colunga, în timp ce Colunga a anunţat că mizează pe român.
Antoniu Valentin Moldovan spune că e foarte greu de făcut film în Mexic, cu atât mai mult documentar. "Filmul documentar e practic inexistent în cinematografia mexicană: şi când există, producţia lui durează ani şi ani! Fără exagerări, poţi lucra 10 ani la crearea unui documentar, din motive ca: felul de a fi a omului cu defectele şi virtuţile lui, birocraţia, bugetul, intrigile, mişcările politice.
Lumea telenovelelor şi a capitalismului sălbatic din audiovizual nu permite o creaţie cinematografică liberă (filme de autor) şi diversificată, aşa cum e în Argentina sau Brazilia. Din contră, se copiază prost "modelul Hollywood". Dar industria din SUA e construită riguros şi meticulos."
Mexicul se mândreşte acum cu Guillermo del Toro dar, spune Moldovan, "del Toro şi-a pus în joc casa, masa şi purcelul când a realizat primul său film, Chronos. Nu dădeau un ban pe el... Mexicul nu i-a oferit absolut nimic şi l-a făcut să emigreze!"
Filmul El Alex y su Alejandro Colunga ar trebui filmat (pe 16 mm) în mai multe ţări. Deocamdată s-a filmat la New York, unde echipa l-a însoţit pe artistul care trebuia să restaureze o sculptură şi să predea o alta Muzeului Nassau din Long Island. Moldovan a reuşit să obţină autorizaţie de a filma o licitaţie a casei Sotheby's şi tot printr-o intervenţie a reuşit să filmeze în metrou fără a fi nevoit să plătească o căruţă de bani.
Săptămâna trecută alte două role s-au adăugat materialului filmat. Din pricina neînţelegerii cu Cinefusion şi a pierderii unei părţi a finanţării, nu va mai filma la Paris, dar va merge în curând la Havana pentru că a găsit o finanţare din Brazilia. La Havana, Alejandro Colunga are de prezentat o lucrare mai amplă, nouă sculpturi reprezentându-i pe cei nouă zei Orishas, care costă 100.000 de dolari fiecare. Dacă lucrurile merg bine, la toamnă se reprogramează filmarea de la Paris, echipa urmând să se deplaseze şi în India.
Pentru Antoniu V. Moldovan, această aventură frizează nebunia. Nu doar producţia e dificilă, dar şi subiectul filmului, Alejandro Colunga, e imprevizibil şi uituc. În plus, documentarul e prin definiţie sub semnul hazardului.
"Nu pot împacheta personajele şi acţiunile lor de fiecare dată când există probleme. Un film de ficţiune se poate turna în 2-3 luni. Personajul principal al unui documentar se poate îmbolnăvi, ar putea fi spitalizat pe o lungă sau scurtă durată. Poate să şi moară, şi atunci filmul ar avea noi faze, nepregătite."
Dar, spune cineastul, numai printr-un film foarte nebun va putea ajunge la esenţa acestui artist, de aceea şi spune că filmul va fi "acolungado", adică va prelua personalitatea lui Colunga. Pe Antoniu V. Moldovan nu l-ar deranja dacă vreo televiziune sau vreun producător din România ar dori să se implice în proiectul său. Până acum, experienţa sa cu instituţiile statului român a fost dezamăgitoare.
A dorit să arate scurtmetrajele lui Ion Popescu Gopo la Guadalajara, dar iniţiativa s-a pierdut pe coridoarele birocraţiei de la Bucureşti. În anul 2000, când a revenit ultima oară în România, a întrebat la CNC cum l-ar putea ajuta statul român să facă film şi i s-a răspuns: "Nu locuiţi în România, ca să fiţi ajutat" (în vreme ce în Mexic accesul la fonduri îi e îngreunat de faptul că nu e latino-american.).