O scenă cu decoruri egiptene, lumini şi efecte pirotehnice spectaculoase, un repertoriu care a trecut în revistă multe dintre melodiile cu care au crescut rockerii români în anii '80--'90, profesionalism şi energie debordantă din partea trupei, dar şi, nu în ultimul rând, o mare de fani dezlănţuiţi au făcut din concertul Iron Maiden de pe Stadionul Cotroceni unul dintre principalele evenimente muzicale ale anului în curs.
Pionieri ai genului New Wave of British Heavy Metal, Iron Maiden au lansat 14 albume de studio în aproape 30 de ani de carieră. Recunoscută în întreaga lume ca fiind una dintre cele mai celebre trupe rock ale tuturor timpurilor, cu peste 80 de milioane de albume vândute şi turnee spectaculoase, Iron Maiden au inventat un sound care s-a dovedit valabil şi peste zeci de ani. După primele două albume, trupa a ajuns la o componenţă stabilă, care, cu două sincope, se păstrează şi azi: Bruce Dickinson (voce), Steve Harris (bass), Adrian Smith (chitară), Dave Murray (chitară) şi Nicko McBrain (tobe). Sincopele despre care vorbeam se referă la: plecarea lui Adrian Smith şi înlocuirea lui cu Janick Gers; plecarea lui Bruce Dickinson şi înlocuirea lui cu Blaze Bailey; revenirea lui Dickinson şi a lui Smith şi păstrarea în componenţă a lui Gers - astfel, Iron Maiden are în componenţă acum trei chitarişti, care dau o forţă aparte prestaţiilor live.
Încă din decembrie 2007, de când s-a anunţat concertul, românii s-au înghesuit să cumpere bilete în zonele cele mai bune ale stadionului, astfel încât, în ziua spectacolului, arena era arhiplină. Am văzut în public rockeri de toate vârstele, inclusiv familii cu copii, oameni care îi aşteptau pe Iron Maiden de mai bine de 20 ani. E drept, acesta nu a fost primul concert Iron Maiden în România. În 1995, la Sala Polivalentă, Iron Maiden ofereau publicului românesc un concert "de avarie", într-o formulă de provizorat: vocalul Bruce Dickinson părăsise trupa şi fusese înlocuit de neinspiratul Blaze Bailey, care s-a găsit să salute publicul bucureştean cu "Hello, Budapest!". Aşa că show-ul trupei Iron Maiden în România a fost, din toate punctele de vedere, cel din 2008. Chiar basistul Steve Harris declara anul trecut: "Deşi am vizitat Bucureştiul în 1995, aceasta va fi prima oară când fanii noştri îl vor vedea pe Bruce cântând piesele clasice. Aşa că va fi ca şi cum am cânta în România pentru prima oară!"
Concertul de pe Stadionul Cotroceni, organizat de Emag!c Entertainment, a făcut parte din turneul Somewhere Back in Time, în care Iron Maiden s-au axat pe piese de pe primele 8 albume. În deschidere au cântat Lauren Harris (fata basistului Steve Harris) şi românii de la Trooper. Pentru aceştia din urmă, mari fani Iron Maiden (chiar numele formaţiei vine de la o melodie a britanicilor), a fost cel mai important recital din carieră. Deşi s-au confruntat cu o pană de curent chiar în mijlocul unei piese, Trooper au demonstrat că sunt cea mai în formă trupă de heavy metal românească.
La orele 21, cu o punctualitate britanică neştirbită, Iron Maiden şi-au făcut intrarea în scenă, după ce în boxe s-a auzit discursul lui Winston Churchill din 1940, care îndemna Marea Britanie la rezistenţă împotriva naziştilor. Prima piesă, Aces High, a continuat ideea din speech-ul lui Churchill, versurile spunând povestea piloţilor britanici din al doilea război mondial. Publicul a explodat pur şi simplu la apariţia pe scenă a show-man-ului Bruce Dickinson, care, la cei 50 de ani ai săi, a alergat şi a comunicat cu spectatorii, fără a mai pune la socoteală excelenta prestaţie vocală de-a lungul întregului concert. Timp de aproape două ore, Iron Maiden au trecut în revistă marile hituri din anii '80. Scena cu motive egiptene (folosită în turneul de promovare a albumului Powerslave din 1985) a fost garnisită cu background-uri care se potriveau tematic cu piesele cântate. Bruce Dickinson a salutat şi a glumit cu publicul, care l-a aplaudat minute în şir. Merită menţionat faptul că trupa a ajuns la Bucureşti la bordul propriei aeronave, Ed Force One, pilotată chiar de Bruce Dickinson! Aşa că acesta n-a avut probleme să ştie în ce oraş se află, spre deosebire de predecesorul său din 1995...
Momentele principale ale concertului au fost, în mare: Bruce Dickinson, îmbrăcat în tunică roşie, fluturând steagul britanic pe piesa The Troooper; acelaşi Dickinson, purtând o mască mortuară egipteană în timpul melodiei Powerslave; apariţia pe scenă a lui Eddie, monstrul-mascotă a trupei, prezent pe coperta fiecărui album Iron Maiden; nu în ultimul rând, reacţia fantastică a publicului, mai ales pe piesa Fear of the Dark (singura care nu se află pe primele 8 albume, dar cântată în fiecare concert din 1992 încoace). Cei prezenţi pe gazon sau în tribune au cântat toate piesele împreună cu trupa, iar mulţi dintre ei (inclusiv semnatarul acestor rânduri) au rămas fără voce în urma concertului, dar a meritat! După ultima piesă de la bis, Hallowed Be Thy Name, şi după promisiunea că trupa se va întoarce să concerteze în România în următorul turneu, miile de rockeri de pe Stadionul Cotroceni au plecat fericiţi.