Nicolae Manolescu povestea, la acordarea premiilor "României literare", cum a-ntrebat-o pe Monica Lovinescu, la Paris, dacă îşi ţine cumva un jurnal; "Nici vorbă, dragă!", i-a răspuns M.L. - căreia Humanitas i-a publicat, anul trecut, al treilea volum din Jurnal...
A frecventa autori contemporani seamănă cu o ruletă rusească: n-ai cum să ştii care ascunde, în ţeavă, un glonte (= jurnalul)! Aşa m-am trezit în Jurnalul doamnei Lovinescu, şi aş fi ipocrit dacă aş spune că-mi pare rău: paragraful care-mi este dedicat (pag. 262) este mai curînd flatant - dar problema rămîne: întîmplările cuprinse aici acoperă perioada 1990-93, iar notaţiile - făcute "la cald" - sînt uneori intempestive, în ciuda tonului în general sec. Ceea ce lipseşte (inevitabil) este perspectiva - "the bigger picture". Cartea se citeşte pe nerăsuflate, ca un thriller cu fapte şi personaje cunoscute, dar în care finalul este amînat pentru volumele ulterioare.
Mulţi scriitori ar da oricît să scrie măcar un paragraf precum cele din Despre îngeri: este nu doar cea mai frumoasă carte a lui Andrei Pleşu, este şi una din cele mai frumoase (mai profunde, mai bine scrise) ale literaturii române. Este, de fapt, un îndrumar pentru găsirea Îngerului fiecăruia - într-o lume aglomerată de certitudini grele şi de relativisme certe, o pledoarie pentru inteligenţele inaparente, pentru subtilitate şi nuanţă. Cum se face - se întreabă Andrei Pleşu - că ne-am pierdut terţul, solul înaripat dintre noi şi Dumnezeu, îngheţînd suficient şi geometric în binoame, dihotomii şi antagonisme? "Lumea îngerească e plafonul umanităţii, genul ei proxim", spune A.P. - cu una din acele formule percutante cărora le deţine brevetul; e nevoie să reaproximăm această proximitate, să credem, ei da, să credem că simţurile noastre nu ne divulgă tot, că inteligenţa noastră nu ne descoperă tot, că, în fond, dacă nu ne este dat să-nţelegem infinitatea divină, putem face încercarea de a ne reapropia ceea ce ne stă aproape - inteligenţa necorporală a îngerilor. Despre îngeri este (şi) o carte despre Intelect şi despre aventura interioară care te poate conduce la aflarea "gîndului bun". Oglindindu-ne Îngerul (cel care stă cu faţa spre Dumnezeu), avem şansa de-a oglindi măcar o fărîmă din Inteligenţa Supremă...