Filmul-colaj nu are deloc tradiţie la noi, deşi de ceva ani e cultivat cu hărnicie în alte părţi, pentru că le dă posibilitatea tinerilor regizori să exerseze pe teme date (cu bani puţini), dar şi pentru că filmuleţele strânse buchet pot intra în săli, în regim de lungmetraj. Un bărbat urmăreşte o femeie e primul film-colaj realizat în România.
E drept, producătorul (şi regizorul) Gabriel Achim nu e primul român căruia i-a venit ideea. Mulţi tineri regizori - studenţi sau absolvenţi -, au discutat cel puţin o dată, la bere, despre cum vor face ei mai multe filmuleţe pe care le vor lega într-un colaj care va interesa un distribuitor.
Printre aceştia s-au numărat şi Radu Muntean, Titus Muntean, Tudor Giurgiu, Vali Hotea şi Alexandru Maftei, foşti colegi de an la UNATC, care au şi făcut un proiect după cinci povestiri din volumul De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu. Proiectul a picat de două ori la concursul CNC şi se pare că a fost lăsat baltă.
În "ţările civilizate", filmele-colaj sunt uneori mici amuzamente ale unor cineaşti deja celebri - cum a fost cazul cu Paris, je t'aime sau cu Ten Minutes Older, sau au la bază un motiv punctual - cum s-a întâmplat cu Chacun son cinéma, care a constituit anul trecut tortul aniversar al Festivalului de la Cannes.
În 2003 a ieşit Jött egy busz... / A Bus Came, în care cinci cineaşti maghiari - printre ei, Kornél Mundruczó şi György Pálfi -, semnau cinci poveşti diferite, unite printr-un singur element - un autobuz Ikarus (galben, desigur). În 2005, Cristian Mungiu a fost unul dintre cei şase tineri cineaşti din Estul european care şi-au reunit şase scurtmetraje sub umbrela Lost and Found, rezultatul având premiera la Festivalul de la Berlin.
De pe o listă sumară nu poate fi omis cel mai celebru film-colaj, care poartă semnătura unui singur regizor - Coffee and Cigarettes -, realizat în 1986 şi apărut într-o "ediţie adăugită" în 2003. Toate filmuleţele lui Jim Jarmusch se învârt în jurul ţigării şi cafelei. ("Dacă tot m-am lăsat de fumat, mai pot trage o ţigară...", spunea Tom Waits într-unul din ele).
Pentru Un bărbat şi o femeie miza a venit din dorinţa a şapte regizori tineri de a se "juca" într-un mod cât mai sincer şi mai natural. "Prima oară stăteam de vorbă cu Vlad Petri, într-o noapte de Revelion, şi ne gândeam cum să facem un colaj de cinci filmuleţe despre un bărbat şi o femeie într-o cameră", spune Gabriel Achim. "Mai târziu, după ce am vorbit cu multă lume, am ajuns la opt filme, din care am rămas cu şapte, iar tema a trecut la o desfăşurare cronologică a evenimentelor, pe durata unei zile, precum şi la mai multe poveşti care se intersectează." După ceva vreme şi ceva beri, s-a ales o temă "de largă respiraţie", cea care dă acum titlul colajului. Filmul e o coproducţie Green Film, Dawis Independent Film, Carter Films şi Alma Film.
Fiecare dintre cei şapte regizori - Alexandru Mavrodineanu, Ivo Baru, Cătălin Leescu, Paul Manolescu, Gabriel Achim, Sorin Damian şi Ciprian Alexandrescu - a avut la dispoziţie o rolă de 300 de metri de peliculă şi o zi de filmare, libertatea de a face ce vrea (în limita bugetului) şi obligaţia de a nu lungi filmul cu mult peste trei minute.
De aceea nici nu s-au prea tras duble. (Ca preţ, niciun filmuleţ n-a costat mai mult de 3.000 de euro.) Fiecare autor şi-a făcut singur montajul şi sunetul, unii şi coloana sonoră (cum e cazul lui Gabriel Achim sau al lui Al. Mavrodineanu, care interpretează Sonata lunii la pianul din livingul de-acasă).
Cât despre mijloacele necesare producţiei, lucrurile s-au rezolvat studenţeşte. "Ciprian Alexandrescu a adus echipament de la Videolink, Mavrodineanu a venit cu sunetul, iar ceilalţi au făcut asistenţă de regie", spune Gabriel Achim care n-a fost doar producător şi regizor, dar a făcut şi pe şoferul, pe machiorul şi şi-a fost propriul asistent de regie.
Soluţiile au venit şi după principiul văzând şi făcând. Gabriel Achim: "Ne trebuia catering la filmare, aşa că am făcut rost de numărul de telefon al băiatului patronului de la Springtime şi i-am spus că avem nevoie de 20 de şaorme, promiţându-i că-l punem pe generic. Da', dar aş vrea un banner, mi-a zis, care să fie pus acolo unde se va da filmul. Bine, şi dacă merg la Berlin? N-au unde pune banner acolo. Până la urmă, ne-am înţeles."
Prin Cătălin Mitulescu s-a ajuns la Scott Hillier, directorul lui European Independent Film Festival, care i-a ajutat pe băieţi cu o cameră Panavision. Cătălin Mitulescu fusese invitat şi premiat la festivalul de la Paris al lui Scott Hillier. (El are şi un cameo în filmul lui Mavrodineanu).
Singurul care a turnat în străinătate (restul, doar în Bucureşti) a fost Cătălin Leescu. Echipa sa, formată din el şi directorul de imagine, a stat câteva zile la Paris, unde a folosit-o în rolul femeii urmărite pe iubita lui Amir Nassiri, unul dintre producătorii lui Abbas Kiarostami (producător pe care Achim şi Cătălin Mitulescu îl cunoscuseră la Cannes). La întoarcere, Cătălin Leescu şi-a apărat aproape cu pieptul dezgolit rola de film. Vameşii de pe aeroportul Orly vroiau să o vadă la raze dar, după o dispută aprinsă, Leescu i-a convins să examineze rola într-o cameră obscură.
Nu ştiu cât de mult au fost seduşi regizorii de eternul feminin cât de posibilitatea de a-l interpreta în cheie proprie. Prin urmare, câte Mării, atâtea pălării (bărbăteşti).
De la filme minimaliste, aproape colţoase, la poveşti aerate, cu comentarii poetice sau, dimpotrivă, filme mute cu accent pe expresivitatea actorilor şi pe gradul de exemplaritate al situaţiilor. Cele mai închegate mi s-au părut Fata de aur (de Al. Mavrodineanu) şi Încă cinci minute (de Paul Manolescu).
N-au reuşit să mă impresioneze Esenţă rară (de Ivo Baru), Trei (de Ciprian Alexandrescu) şi Dreamer (de Sorin Damian).
Mi-au plăcut şi Mariam (de Cătălin Leescu), deşi am resimţit neplăcut comentariul din off, respectiv Pierdut la spate (de Gabriel Achim), unde mi-ar fi plăcut ca ideea bărbatului greoi (Dan Aştilean) care o place pe juna frizeriţă (Mădălina Ghiţescu) să fie mai bine argumentată pentru a justifica finalul.
Să faci un film de 3-4 minute nu e la fel de simplu ca a schimba un oberteiler. Povestea pe care o spui dintr-un foc trebuie să aibă coerenţă, logică şi să intereseze. Eventual, să aibă la final o poantă, un cârlig.
Paul Manolescu a găsit, cred, cel mai bun scenariu, arătându-ne un băiat care urmăreşte o fată cu care a avut o aventură ca să se asigure că aceasta a părăsit zona, pentru a se putea reîntoarce în pat.
Al. Mavrodineanu îl pune pe chelnerul interpretat de foarte expresivul Cosmin Seleşi să urmărească o clientă (Karen Wallet) cu portofelul acesteia în mână, sperând să continue un moment care lui i s-a părut unic, doar ca să descopere că nu era portofelul ei. (Aş fi preferat ca regizorul să nu ridice finalul şi fata să nu-şi uite şi adevăratul portmoneu).
Şi Dreamer avea poantă - bărbatul (Richard Bovnoczki) care se programează să viseze o femeie cu a cărui poză doarme pe pernă nu e decât un scriitor în căutare de subiecte -, dar povestea în sine e destul de neinspirată.
Filmele sunt diferite nu doar ca abordare, dar şi ca nivel, semn că unele poate n-au fost pregătite şi gândite suficient.
Totuşi, varietatea tratărilor se regăseşte în varietatea părerilor. Producătorul Gabriel Achim spune că n-a auzit două persoane (din "publicul larg") care să prefere aceleaşi filme din colaj, la fel cum nici cei şapte regizori n-au aceleaşi păreri despre filmele pe care le-au făcut.
În opinia producătorului, interesant e că filmele reflectă adevăratele personalităţi ale autorilor.
Discuţiile despre Un bărbat urmăreşte o femeie sunt binevenite, drept pentru care echipa filmului construieşte acum şi un blog (http://unbarbaturmaresteofemeie.blogspot.com/), iar Paul Manolescu şi Ivo Baru au postat deja pe youtube un preview, respectiv un making-of al filmuleţelor lor.
Urmăririle celor şapte băieţi nu sunt sută la sută definitive. Se mai lucrează la sunet, după care se va trage copia standard.
Gabriel Achim se gândeşte deja ca următorul pas să fie replica feminină, un film-colaj alcătuit din filmuleţe semnate de şapte regizoare. Se vor găsi şapte? Adina Pintilie, Iulia Rugină şi Anamaria Chioveanu se pare că sunt deja în barcă.
Un bărbat urmăreşte o femeie
regia: Alexandru Mavrodineanu, Ivo Baru, Cătălin Leescu, Paul Manolescu, Gabriel Achim, Sorin Damian, Ciprian Alexandrescu
cu: Dan Aştilean, Mădălina Ghiţescu, Tania Popa, Richard Bovnoczki, Karen Wallet, Cosmin Seleşi, Dana Cavaleru şi alţii.