Între 29 şi 31 august 2008 a avut loc la Sibiu cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului "Cetăţi Transilvane". Din punct de vedere cronologic, Sibiul este al doilea oraş după Sighişoara care a iniţiat manifestări artistice de largă audienţă, legate de Evul Mediu. Spre deosebire de cele întîmplate de-a lungul scurtei istorii festivaliere în situl de pe malul Tîrnavei, Cetatea Roşie (vechea denumire a Sibiului) a ştiut să evite experimentele nereuşite, avînd un drum ascendent de la prima ediţie pînă în prezent. Festivalul sibian se situează pe stabilimente artistice bine definite. Muzica, dansul, animaţia, teatrul, scenografia sînt medievale, renascentiste sau baroce, aşa cum sugerează titlul evenimentului care le reuneşte. Elementele de modernitate nu deranjează, deoarece au o funcţie clară de ghilimele pentru spectacolele constituite în citate istorice, care pun astfel în valoare centrul oraşului şi sînt lansate, la rîndul lor, de acesta.
Deşi lipsa defectelor nu presupune automat prezenţa unor virtuţi, salutăm faptul că festivalul aflat în discuţie nu este unul al micilor şi al berii, cum se întîmplă, din păcate, în numeroase alte cazuri. Decenţa, măsura şi bunul-simţ domină atmosfera activităţilor artistice sau comerciale stradale ale oraşului.
A existat o avanpremieră a manifestării, constînd în concertele formaţiilor de rock medieval In Extremo, din Germania, şi Borrachoz, din Belgia, din ziua precedentă (27 august 2008). Acest pseudo-preview a anticipat unicul moment ne-medieval din festival, concertul lui Ovidiu Lipan "Ţăndărică", din ziua a doua, plasat la o oră a prînzului, în Piaţa Mare. Concertul a fost de înaltă ţinută artistică, singura obiecţie fiind că acesta a reprezentat singurul moment paralel faţă de tematica manifestării. Fără a ne permite să-i sugerăm Maestrului (de la Roşu şi Negru, Phoenix, etc.) ceva, ne întrebăm cum ar fi sunat un program pregătit de acesta special pentru "Cetăţile Transilvane".
Revenind, festivalul a debutat cu o paradă (costumată) prin punctele importante ale centrului istoric, la care au participat toţi artiştii invitaţi la ediţia 2008, după care, pe cele trei scene amplasate în Piaţa Mare, Piaţa Mică şi Piaţa Nicolae Bălcescu, au urcat formaţii vocal-instrumentale de gen, reprezentative în ţară: Huniadi Cantores, Grafic, Nomen Est Omen, Pontice, Truverii, Armonia 21, Shanon, Cimpoierii de Transilvania. Formaţia Holloenek din Ungaria a reînviat între zidurile vechiului Hermannstadt atmosfera din trecut printr-un spectacol total de muzică, mişcare, atitudine, costume. Artiştii maghiari păreau desprinşi din gravurile lui Theodore de Bry sau din picturile lui Pieter Breugel cel Bătrîn.
La doar cîteva zeci de metri de colecţia de pictură flamandă şi olandeză a Muzeului Bruckenthal, imaginile dintr-o piaţă refăcută fidel în secolul al XXI-lea, după modelul gotic, îl trimiteau pe privitor cîteva secole bune înapoi. Decorul stradal a creat o ambianţă aparte cu un minimum de elemente-cheie. Căpiţele de fîn, căruţele, ghilotina, catapultele sau torţele au fost exact ce trebuia pentru ca spectatorul să se simtă participant la ideea organizatorilor. În spaţiile amintite s-au desfăşurat spectacole de animaţie stradală, lupte artizanale, momente de "artă a războiului" sau dansuri. Ordinele Cavalerilor de Slovenia şi al Lupilor din Pusta au pus în scenă o sumă de reconstituiri istorice, făcînd spre deliciul publicului inclusiv demonstraţii de luptă cu arcuri. Cavalerii Cetăţii Roşii, Cavalerii de Mediaş, Gladius Dei sau Ordinul Cavalerilor Argotici şi-au susţinut, fiecare în nota personală, programele. Acestea au alternat cu momente de farse medievale sau scenete istorice. Grupurile Nosa, de la Asociaţia Culturală Bistriţa, şi Reflex au fost prezente pe străzile Sibiului cu dansuri medievale şi renascentiste (precum pavane, galliarde, rondouri sau menuete). Nu au lipsit din repertoriu celebrele Trotto, Green Sleeves, Saltarello. Teatrul de Păpuşi Zgubilici i-a încîntat pe cei mici, iar atelierele şi workshopurile (denumite astfel după cum au dorit cei care le-au susţinut) i-au provocat pe spectatorii de toate vîrstele. La lăsarea serii, au fost plasate în program spectacole pirotehnice, realizate de grupurile Flame Out, Crispus şi Amaro. "Vinovat" de toate acestea este Ovidiu Dragoman, organizator principal (din partea Casei de Cultură a Municipiului Sibiu) al tuturor ediţiilor acestui festival, desfăşurat în ultimul weekend din august 2008.
Faptul de a fi fost capitală culturală în 2007 se face în continuare simţit în Sibiu. Restaurarea centrului vechi s-a realizat pe cît s-a putut în spiritul modelului ales, care a oferit arhitecţilor cele mai bune variante şi soluţii. Noul şi vechiul se împletesc armonios. Vizitatorul poate fi cucerit de oraşul în sine. Evenimente culturale precum Festivalul "Cetăţi Transilvane" nu fac altceva decît să amplifice turismul cultural, ceea ce aduce beneficii oraşului însuşi.
Am făcut la începutul articolului o trimitere spre Festivalul Medieval de la Sighişoara - alt loc cu un uriaş potenţial cultural. Condiţiile de acolo facilitează forme de turism mai ieftin. Faptul că Sighişoara permite prin dimensiuni camparea în apropiere de teatrul de desfăşurare al evenimentelor atrage un mare număr de vizitatori, cu predilecţie publicul tînăr din toată ţara, adică segmentul cel mai activ de spectatori. Am constatat, urmărind festivalul încă de la prima ediţie, că la Sibiu, oraş vizitat constant de turişti tot timpul anului, cu ocazia festivalurilor nu (mai) vine, ca în anii "de aur" ai Festivalului de Jazz, un public special. Fidelizarea spectatorilor din afara oraşului ar crea premisele unor schimburi informaţionale şi culturale, de pe urma cărora toată lumea ar avea de cîştigat. Dar faptul ţine de cu totul alte coordonate decît cele artistice, intrînd într-o zonă a iniţiativelor private (de turism).
Noi recomandăm acest tip de ţinută, precum şi modelul de festival de la Sibiu, în ideea că arta şi valoarea comercială nu se exclud reciproc. Se poate obţine audienţă şi prin acte culturale, nu prin scăderea ştachetei. Doar mergînd pe acest drum ne vom putea bucura în viitor de o ţară mai bună.