Nu demult, Teatrul "Nottara" a găzduit decernarea premiilor pentru absolvenţii tuturor specializărilor Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), moment important şi prin faptul că pe scenă au urcat pentru a-şi primi diplomele două serii de studenţi: prima promoţie care a absolvit trei ani de studii şi, respectiv, ultima dintre promoţiile care au absolvit patru ani.
Deşi, în atare condiţii, existau premisele unei inflaţii de "diplomaţi" în paguba eventualei selecţii drastice a talentelor autentice, realitatea a infirmat prejudecăţile şi, astfel, spectacolele prezentate în cadrul Galei au demonstrat că teatrele trebuie să se pregătească (cât mai eficient şi mai grabnic) pentru a primi o generaţie strălucită de actori, regizori, scenografi, coregrafi, actori-mânuitori de păpuşi şi marionete, precum şi, cu voia dumneavoastră şi a secretariatelor literare, de teatrologi...
Spectacolul lui Tünde Baczó, Before "The End" After..., reprezentat în cadrul Galei Absolvenţilor, este exemplul cel mai grăitor în acest sens, ovaţiile prelungite de la final neavând nimic de-a face cu formalismul rece al aplauzelor convenţionale şi nici măcar cu relaţiile colegiale, subiective. Şi asta pentru că, treptat, furat de mirajul corpurilor ce descriu dinaintea ta lumi de culoare, emoţie şi gând, ajungi să uiţi că te afli la un examen de licenţă în coregrafie şi te transpui în lumea populată de personaje fictive a doi îndrăgostiţi, stingheri prin viaţă, împărtăşind o iubire a cărei frumuseţe inocentă pare ireală, expresie perfectă a celor "două inimi ce străbat o populaţie", despre care vorbea, la un moment dat, Dan Puric. Între El (István Téglás), Ea (Tünde Baczó) şi ecranul cinematografului, delimitările se estompează, umbrele mişcătoare capătă concreteţe şi se desfăşoară aievea, ca parte a universului interior, dinaintea ochilor lor, mereu gata să se minuneze. Charlie Chaplin, cu emoţiile, stângăciile şi umorul lui (excelent interpretat de multipremiatul la Gala Absolvenţilor George Albert Costea), cuplul înduioşător de amuzant format din Stan (Alin State) şi Bran (Gabriel Costin), Florăreasa Oarbă, Diva (Irina Sârbu), Poliţiştii mereu depăşiţi de situaţie (Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu), Fetele de Cabaret sau Pianistul (Ioan Mihai Cortea) sunt realităţi mult mai palpabile decât lumea cenuşie şi agresivă a oraşului, lumea unui zbucium fără scop, a unui strigăt fără durere, a unui sărut fără dragoste. De aceea, îndrăgostiţii o refuză şi preferă întoarcerii între moloz, claxoane, gesturi violente şi spaime colective, intimitatea obscură a sălii de cinema, în care frumuseţea strălucitoare, iubirea sinceră, devotamentul, generozitatea necondiţionată, apropierea lipsită de frivolitate, tandreţea sunt încă posibile şi nepervertite. Ei înşişi vor deveni personaje de film, personaje ale propriului lor film, nesfârşit, început o dată cu "The End"-ul peliculelor de la cinematograf.
Nefiind deloc un cunoscător avizat într-ale dansului, nu mă pot hazarda să pun în discuţie elemente coregrafice ori tehnici interpretative şi, cum trăirile profunde nu trebuie teoretizate sau descompuse conceptual, pentru a nu fi golite de sens, îmi permit, totuşi, pentru că este vorba despre un spectacol în care dansul şi teatrul se întrepătrund până la identificare, să mă refer la necesitatea unei astfel de creaţii. Before "The End" After... este un spectacol în care emoţia se naşte din gest, în care sentimentele sunt revelate prin corporalitate, în care spiritul transcende fizicul; nimic nu este ostentativ, nimic agresiv vizual. Tünde Baczó reuşeşte să dozeze cu atenţie filigranată efectele scenice, astfel încât dinamismul şi poezia mişcării să nu se frâneze reciproc, ci să se susţină, amplificându-se gradat. Entuziasmul tinerilor creatori transpare prin "hieroglifa fiecărui suflu" (cum spunea Antonin Artaud), căutând nu să epateze, ci să transmită, nu să demonstreze, ci să se reveleze, pur şi simplu. Aşa cum sunt şi lucrurile despre care vorbeşte acest spectacol: pure şi simple. Un spectacol pe care mi-e greu să-l descriu fără a mă lăsa copleşită de aceleaşi emoţii violente pe care le-am resimţit la reprezentarea sa în Sala "Ileana Berlogea" de la UNATC, într-o duminică în care Campionatul European de Fotbal a antrenat, poate, mai multe energii şi umori, dar, cu siguranţă, mai puţină emoţie.
Before "The End" After... este un spectacol care merită, dincolo de orice îndoială, şansa reprezentării pe una dintre scenele teatrelor importante din Bucureşti ori din ţară, din punct de vedere artistic fiind, oricum, superior multora dintre creaţiile autohtone de profil. şi cred că, dacă va fi văzut cum şi de către cine trebuie, recunoaşterea sa nu se va lăsa foarte mult aşteptată. De fapt, toţi aceşti tineri artişti care au reuşit să transforme Gala Absolvenţilor Facultăţii de Teatru a UNATC într-un real eveniment teatral merită o astfel de ocazie şi, dacă normalitatea va deveni stare de fapt în ierarhizarea valorilor artistice, cu siguranţă o vor obţine. Alea jacta est!