De ce Kronstadt (în germană), şi nu Braşov? La fel ar putea fi şi Brasso în maghiară. Nu? (La intrarea în oraş, numele localităţii apare în cele trei limbi.) Cineva, cîndva, ar putea numi acest festival şi/sau un altul după numele avut de Braşov în anii '50?! Să zicem mersi că, indiferent de titulatură, Braşovul are un asemenea eveniment festivalier (cu cîţiva ani de pauză din cînd în cînd) încă din 1978.
După mai mulţi ani de absenţă, am reuşit să asist şi eu la acest festival, la seara a doua şi a treia (5-7 septembrie 2008). M-ar fi interesat să urmăresc şi evoluţiile din prima seară. Întîmplarea face că pe trei din cele patru formaţii ale primei seri le-am ascultat cu alte prilejuri: formaţia locală DN1 Band - prin anii '90, pe cînd evolua, într-o altă componenţă, sub titulatura DOMINO - grupul Bega Blues Band, din multe alte colaborări fructuoase, iar celebrul muzician-flautist ceh, Jiri Stivin, din alte două prezenţe de succes în România, fiecare într-o altă formulă: la Sibiu şi Bucureşti. Prietenii mei, foşti colegi la Clubul de jazz Braşov, întîlniţi aici, acum, unii veniţi de la Deva, Timişoara sau Sf. Gheorghe (Covasna), îmi spuneau că acesta a fost recitalul culminant al primei seri, adică Duo Jiri Stivin-Ali Haurand (contrabas), din Germania. Nu mă îndoiesc că aşa a fost. Am pierdut, aşadar, Zbigniew Wegehaupt Quartet - Polonia. Poate altădată.
În seara a doua am avut o dezamăgire - grupul Drechsler din Austria (baterie, contrabas şi saxofon-clarinet bas) - şi două surprize plăcute: Tomas R. Einarsson & The Reykyavik Rumberos (Islanda) şi Jens Winter Quartet (Danemarca, Germania).
La prima formaţie am admirat reuşitul melanj islando-latino-cubanez, cum îl definea liderul grupului Tomas R. Einarsson. Acesta, excelent contrabasist, dar şi profesor şi traducător, a petrecut un an în Cuba, special pentru a se familiariza cu muzica latino-cubaneză. Rezultatele au fost pe măsură.
Seara a doua şi festivalul (aveam să mă conving după seara a treia) au avut ca moment de vîrf recitalul Quartetului condus de celebrul trompetist danez Jens Winter, secondat cu brio de mai tinerii Carl Winter - fiul său - la pian, Daniel Franck, contrabas (pe linia lui N.H.O. Pedersen) şi Dejan Terzic, baterie, sîrb stabilit în Germania şi acum vreo 10 ani component al BJ Orchestra condusă de compatriotul nostru Peter Herbolzheimer. E suficient să vă spun că, deşi mi-am propus ca în răstimpul acestui recital să dau o fugă la 50 de metri distanţă pentru a urmări măcar cîteva minute recitalul Simply Red de la "Cerbul de Aur", pur şi simplu nu m-am putut desprinde de scaun şi asta pentru că celor prezenţi în sala de spectacole a Centrului Cultural Reduta ne-a fost dat să asistăm la un mare moment de Artă, de artă jazzistică cool. Piese şi frazări ample, extrem de complexe şi minuţios pregătite şi etalate auditorilor la fel ca şi pe CD-ul Jens Winter European Quintet: Concord, unde liderul apare cu Palle Danielsson, Antonio Farao, Tomas Franck şi Dejan Terzic. Căutaţi acest CD şi vă veţi convinge de valoarea acestui grup şi îndeosebi a liderului. E suficient să citez cîteva nume cu care a cîntat: Toshiko Akioshi, George Mraz, Joe Henderson, Carla Bley, Thad Jones, Al Foster, M. Camillo, D. Gillespie şi Miles Davis.
Singura satisfacţie muzicală şi sentimentală din seara a treia a fost Paul Weiner Trio (Germania), cu P. Weiner - pian, Puba Hromadka - baterie, ambii emigraţi din România în 1977, şi renumitul contrabasist Jan Jenkeje, de origine cehă. Primii doi, reamintesc nume de referinţă în jazzul românesc, timişorean al anilor \'60-\'80.
Au mai cîntat în ultima seară Zsolt Bende Quintet şi grupul Al Jawala.