Comedie vs. tragedie - Bărbierul din Sevilla feat. Cehov.(Episodul 1: Întâlnirea / A Talalkozas)

V-aţi fi imaginat vreodată o asociere între un francez de rang nobil, spilcuit şi obişnuit cu petrecerile mondene şi un melancolic rus, venit din stepele ninse - v-aţi fi imaginat că e posibil ca scrierile lor să pogoare într-un magic creuzet al împlinirii, născând o falie magică în timpul terestru, prilejuind un spectacol ieşit din canoane?!... Ei bine, acest lucru s-a petrecut graţie inspiraţiei şi harului artistic unui tânăr regizor plecat din Baia Mare să-şi împlinească destinul.

Pe 14 septembrie 2008, de la orele 19, în sala Teatrului de Nord din Satu Mare, a avut loc avanpremiera spectacolului Bărbierul din Sevilla feat. Cehov (Episodul 1: Întâlnirea / A Talalkozas), scenariul şi regia aparţinându-i regizorului băimărean Eugen Făt. Conceput ca un melanj modern între textele lui Beaumarchais şi Cehov, comedie vs. tragedie, râs contra lacrimă, surâs schiţat sau reflexie profundă, spectacolul s-a întins de-a lungul a mai bine de două ore pline de frenezie şi explozie de spirit...

Regizorul a reuşit o mulţime de treceri subtile între registrul comic şi cel dramatic, între latura epică şi cea lirică a textului adaptat, care vin ca o avalanşă asupra spectatorului neavizat. Cheile de percepere ale piesei sunt multiple, de la comicul de situaţie şi cel de limbaj trecându-se într-o fascinantă lume a simbolurilor ocultate, impregnată de misterele rostirii antice. O maşină a timpului, cu incursiuni dese în trecut şi reîntoarceri în prezent, cu platouri de filmare improvizate ad-hoc, cu modele de interviuri parodiate la greu; bufoni, conţi, exploratori selenari, scene "astrale" de Star Wars asezonate cu replici rostite, pe alocuri într-un neaoş accent unguresc, toate însoţite, din vreme în vreme, de urletul lugubru al unui câine - moment în care comedia dădea în tragic iar personajul venea în faţa publicului pentru a rosti un monolog plin de înţelesuri...

Personajele sunt arhetipuri universale, îmbrăcate în hainele unor obscuri diletanţi, cabotini, "doctori fără arginţi", femei frivole; o intruziune a orientului încărcat de spiritualitate în amorţirea unui occident rigid, blazat, încremenit în uitare, dar atât de dornic de renaştere... o parabolă a timpurilor pe care le trăim.

Tânăra trupa de actori a excelat, performând un teatru care îmbină elemente din commedia dell'arte, modernism, avangardă şi show contemporan. Decorul, simplu (dar extrem de sugestiv), cu o pasarela în L - care intra în public ca un podium de la festivalurile kitsch autohtone de odinioară - servea drept rampă de acces actorilor care pătrundeau în sală printre spectatori, împărţind flori, cântând muzici ale timpurilor noastre, sugerând alteritatea fiinţei umane, fragilitatea şi descompunerea sufletului omenesc.

E, de fapt, o apologie a Teatrului, al cărui prim episod a fost descris magistral prin jocul actorilor, "struniţi" de departe de maestrul lor (care se afla la sute de kilometri distanţă), un joc ce a "curs" de la început până la final fără sincope, un spectacol gândit de un regizor cu resurse inepuizabile, cu o fantezie debordantă.

Candoare şi tristeţe, exuberanţă şi inocenţă, muzică ce se potriveşte perfect... magie, ca în vechile amfiteatre antice, în care teatrul ţinea locul umbrei prelinse pe podeaua de dinapoia scenei...

În spatele aparentei comedii, ceea ce străbate ca un fir călăuzitor întreg spectacolul este drama artistului, ea răvăşind fiinţa fiecărui actor până la sfâşiere. Jocul alert, scenele rupte, repetate, reinterpretate, recompuse, dădeau impresia pentru amatorii teatrului clasic de dezordine şi nebuloasă; prima parte a spectacolului - "întâlnirea" este trăită şi jucată în multiple feluri. Disiparea aparentă şi aspectul de comedie este doar pentru a păstra învăluit în mister nucleul şi esenţa profundă a mesajului despre trăirea tragică şi frântă (în acelaşi trup) a omului actor cu omul cotidian. Profunzimea ideilor, prezentate regizoral într-un mod original, creativ şi - cel mai important - "sincer", revelează în persoana lui Eugen Făt, imaginea artistului îmbolnăvit total de teatru.

Finalul menţine linia nonconformistă a spectacolului, prezentându-ne pe un ecran scene din spatele cortinei: din timpul repetiţiilor, din cabinele actorilor, de la machiaj. În acest timp, actorii, apărând ca nişte umbre în spatele unui panou luminat, se schimbă de costumele de scenă, îşi leapădă măştile, păşind rând pe rând înspre canonada aplauzelor susţinute... o proiecţie a zbaterii creatoare din culise către hazardul infinitului din fiecare...

Şi, luaţi aminte, iubitorilor de teatru din Rivulus Dominarum... despre Eugen Făt veţi auzi cu siguranţă mult mai mult de acum încolo!... Chemaţi-l să intre în Cetate cât mai e vreme, pentru că, altfel, zadarnic veţi spune că aţi stat lângă el, odinioară!...

Succes, Maestre!


Bărbierul din Sevilla feat. Cehov (Episodul 1: Întâlnirea / A Talalkozas)
După Beaumarchais şi Cehov
Scenariul şi regia: Eugen Făt
Scenografia: Radu Alexandru
Video: Cristian Gatina
Cu:
Rosine - Stela Vencz
Figaro - Dorin Ceoarec
Don Bartholo - Radu Botar
Contele Almaviva - Ionuţ Oprea
Bazile - Sorin Oros
Regizorul - Vlad Chico
Reporter - Lucia Maria Racşan
Cameraman - Andrei Paşca.