Situl lui Lucian Cremeneanu / octombrie 2008
Caragiale nu se plictiseşte deloc în mormânt. Stă pe spate şi râde de noi în fiecare secundă, cu genialitatea sa enervantă. Considerat român de frunte tocmai de personajele de care făcea mişto, a scos în evidenţă tot ce e mai burlesc, mai vulgar şi mai viciat în noi. Faptul că scrierile sale sunt actuale şi astăzi este, pentru autor, un succes personal şi o continuă reconfirmare. Pentru noi însă, actualitatea personajelor şi a situaţiilor este o notă atât de proastă, încât, de ciudă, ar trebui să-l interzicem în şcoli.

Când Caragiale urcă pe scenă, situaţia devine şi mai periculoasă. Oamenii de teatru sunt în febra remixurilor şi actualizează la greu tot ce prind. Se ia personajul, se târăşte de urechi pe scenă şi se aduce în zilele noastre. Sigur, hainele se vor murdări, omul va urla şi va sudui, dar tocmai asta ne trebuie. "Asta vrea publicul" devine pretextul artistic pentru orice porcărie a unui teatru din Capitală, care umple o sală de provincie cu umor de OTV şi Vacanţa Mare.

Maia Morgenstern a jucat foarte bine un rol scris prost, special pentru mahala. A dat din dos, ne-a arătat chiloţii, a dezvoltat trei personalităţi concomitent şi a reuşit să fie enervantă. Aşa cerea rolul. Noi, fără pungoiul de popcorn în braţe, deci cu mâinile libere, am aplaudat-o. Gyuri Pascu a cules jumătate dintre aplauzele spectacolului încă de la primii paşi pe scenă. Apoi a făcut partitură de Divertis şi a cântat hip-hop. Iar am râs. Ceilalţi de pe scenă au vorbit urât unii cu alţii, au urlat isteric şi s-au ameninţat cu lopata şi pistolul, până am înţeles din ce pricină erau nervoşi: din cauză că aşa cerea rolul. Şi din cauză că aşa-i românul.

La sfârşit am aplaudat în picioare doar pentru că mă îndreptam spre ieşire, încercând să uit un spectacol care m-a agresat de la un cap la altul. În drum spre vinul izbăvitor de după, cel care avea să-mi salveze seara, m-am gândit că piesele lui Caragiale trebuie îndulcite, nu încărcate artistic cu prostie, răutate şi agresivitate de personaj. Suntem şi aşa plini de ură. E un stil în care nu mă regăsesc deloc. Agresivitatea se dă la liber pe stradă, la semafor, la TV. Agresivitate se găseşte din plin pe stadion, în magazin, şi în tramvai. Dar, pentru numele lui Caragiale, vă implor daţi-o jos de pe scenă!


O noapte furtunoasă
varianta Catedrei UNESCO din cadrul Institutului de Teatru şi Film.
Regia: Gelu Colceag
Cu: Maia Morgenstern, Monica Anghel, Ioan Gyuri Pascu, George Ivaşcu, Mircea Rusu, Doru Ana, Ioana Calotă.
De: Ion Luca Caragiale Regia: Gelu Colceag Cu: Maia Morgenstern, Monica Anghel, Ioan Gyuri Pascu, George Ivaşcu, Mircea Rusu, Doru Ana, Ioana Calotă

1 comentariu

  • Pentru "provincie" - teatru de iarmaroc
    [membru], 12.10.2008, 16:30

    Lulu, ai dreptate. La "ţară" (Oradea, Arad sau Botoşani etc) lumea vine să vadă actori celebri şi e foarte indulgentă. Snobii umplu sălile, indiferent de preţul biletului; ce se joacă şi cum se joacă nu mai contează; spectatorii aplaudă, actorii şi regizorul se bucură - toată lumea e fericită.
    Păcat şi de Gelu Colceag! Îmi plăcea mai mult pe vremea grupului Reflex Flacăra '70 şi nu mai ştiu cât...

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus