Bucureşti - Madrid - New York - MultiSonicFest 2008

2008 este deja al cincilea an în care la final de septembrie poate fi urmărit la Bucureşti MultiSonicFest, de data aceasta sub genericul Transfusion Kontakt. Festivalul este organizat de ARFA în colaborare cu Radio România Cultural, Institutul Cervantes şi Teatrul Naţional de Operetă şi se adresează, evident, unui public de nişă.

Au fost o seară cu lucrări având puternice componente multimedia (la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian) şi trei seri strict muzicale, la Sala Radio. În mod firesc, primul spectacol a părut mai atrăgător pentru public, extensia vizuală (pe un video-wall de dimensiuni apreciabile) fiind esenţială, mai ales în prima parte. Mai abstracte, Sogni tra suoni şi Never ending... de Mihaela Vosganian au oferit o incursiune într-o lume imaterială, mizând pe forţa de fascinaţie a sunetului.

Interpretarea a fost asigurată în cazul tuturor lucrărilor de grupul Inter-Art - în formula Irinel Anghel, Sorin Romanescu, Andrei Kivu, Mihaela Vosganian, Virgil Oprina - piesele semnate Irinel Anghel fiind fără îndoială, în acest context, cele extrovertite, cele care ofereau prilej de zâmbet. Straniu este faptul că publicul nu ştia foarte clar dacă trebuie să râdă sau să rămână serios atunci când auzea citată o melodie întreagă din coloana sonoră a filmului Sunetul muzicii. Pentru că, surprinzător, întreg teatrul instrumental din Magic - more than music, sau evoluţia scenică - muzicală şi vizuală - din opera într-un act Shopping in Paradoxosphere de Irinel Anghel aveau şi menirea să amuze, situaţie rar întâlnită în muzica nouă.

Alte stări au fost cele frecventate în cele trei concerte instrumentale susţinute atât de invitaţii străini - Ansamblul Sin Red din Spania şi Alejandro Iglesias Rossi din Argentina -, cât şi de ansamblul Pro Conteporania în versiuni preponderent electrice (Irinel Anghel, Sorin Romanescu, Andrei Kivu, Virgil Oprina, Andrei Marcovici).

Nu am participat la toate concertele, dar secţiunea Electrif(l)ying Pro Contemporania la care am asistat mi-a dat senzaţia evidentă că improvizaţia e un lucru foarte mare atunci când este pregătită cu atenţie. Iar ea nu se petrece deloc la întâmplare. De altfel, în zilele acestea, mai precis în serile de 9, 10 şi 11 octombrie 2008, o parte dintre programele cântate în acest festival de Electric Pro Contemporania sunt prezentate la Madrid într-un proiect numit Contempo Underground, realizat la invitaţia Asociaţiei de improvizatori profesionişti Musica Libre din Madrid, turneu susţinut de Ministerul Culturii prin programul Promocult 2008.

Noţiunea de improvizator profesionist sună încă foarte exotic pentru România, dar este evident că ea trebuie asumată cât de curând de cei care sunt tentaţi de acest tip de exprimare artistică, pentru că ea nu mai poate fi făcută altfel decât cu sens şi în bună măsură, cu premeditare, într-o lume (artistică) în care informaţia circulă atât de repede şi de uşor.

Revenind la opera Shopping in Paradoxosphere de Irinel Anghel (interpretată de această dată chiar de compozitoare împreună cu Mihaela Vosganian şi Sorin Romanescu), aceasta este o lucrare mai ambiţioasă, cu o partitură concepută la comanda companiei Meta Theater din Munchen, la începutul acestui an. Prezentată în primăvară la prestigiosul festival de teatru muzical contemporan Munchen Bienalle, apoi la Bucureşti, la Teatrul Odeon, Shopping in Paradoxosphere va fi jucată la sfârşitul acestei luni având-o în rolul titular chiar de cântăreaţa pentru care a fost scrisă pe scena de la La Mamma Experimental Theater din New York.