Cel mai urît septembrie, vreme cîinoasă, o lună grea de pierderi ireparabile.
Două legende actoriceşti româneşti, Ilarion Ciobanu, Comisarul Roman şi
Ştefan Iordache, Străinul.
Apoi în muzică,
Richard Wright, organistul de la Pink Floyd. Moartea lui încheie o eră şi orice zvon legat de regruparea grupului (care a avut loc doar la
Live 8,din 1980 pînă azi - minus factorul
Syd Barrett, dispărut de pe scenă în 1971 şi din viaţă în 2006).
Dar nimic mai trist ca plecarea lui Paul Newman. Newman era un Hombre, ultimul din generaţia sa, de iconuri clasice hollywoodiene. Cu un an mai mic ca Brando şi doi mai puţin ca Charlton Heston, celălalt imens dispărut al acestui an. Vă aduceţi aminte de pozele cu actori din colecţia ACIN? Color şi în format de ilustrată? Una din ele era cu Newman, cu ochii lui albaştri intenşi (dacă Sinatra era
old blue eyes, Newman e
young blue eyes!), o ţin pe dulap în camera mea veche de la mama acasă. Cred că stă acolo de 25 de ani!
Paul Newman avea 83 de ani. Anul trecut
s-a anunţat că avea cancer. Tot anul trecut în mai a anunţat că se retrage definitiv din actorie. Ultimul rol a fost vocea la
Cars-ul lui Pixar. Zece nominalizări la Oscar (prima în 1958, în
Pisica pe acoperişul fierbinte, ultima în 2002 pentru rol secundar în
Road to Perdition / Drumul spre pierzanie, şi premiul acordat pentru
Culoarea banilor în 1987, sequelul la
The Hustler din 1961, în care era jucătorul de biliard profesionist, "Fast" Eddie Felson. Totodată două Oscaruri omagiale, unul în 1986 şi altul pentru activitatea sa umanitară, în 1994. Newman rămîne
Cool Hand Luke (un fel de
Zbor deasupra unui cuib de cuci în penitenciar, care îl alătură tinerilor furioşi),
Harper (detectiv particular noir),
Hud (drifter James
Dean-ist),
Hombre (Mexican western de stînga), Roy Bean în
The Life and Times of Judge Roy Bean, avocatul din
Verdict (unul din cele mai bune roluri, cel mai nimerit pentru Oscar, dar cîştigă Ben Kingsley pentru
Gandhi ) şi
Nobody's Fool. Un cuplu perfect alături de Robert Redford, în
Butch Cassidy şi Sundance Kid şi
The Sting, legendar cu doar două filme - tot plănuiau
să-l facă pe al treilea împreună dar
n-au mai apucat.
Cu Steve McQueen a jucat în filmul dezastru,
Infernul din zgârie nori (1974), deşi McQueen apare episodic în
Somebody Up There Likes Me din 1956, primul film important al lui Newman, biografia boxerului Rocky Graziano.
Dar Newman e respectat şi ca regizor, mai ales al soţiei sale, Joanne Woodward în
Rachel, Rachel, Efectul razelor Gamma aupra anemonelor (după piesa lui Paul Zindel) şi
Menajeria de sticlă (după Tennessee Williams). Sally Field, partenera sa din
Absence of Malice (1981) a definit perfect una din cele mai emblematice personalităţi ale cinematografului, "
Sometimes God makes perfect people and Paul Newman was one of them."
Notă: Acum şi pe blog la http://aldmovieland.blogspot.com/
