Din meniul unei seri perfecte - David Gilmour, Live in Gdansk

Live in Gdansk totalizează peste patru sute de minute de material audio şi video cu şi despre unul dintre artiştii aparte din ultimele patru decenii, David Gilmour. Unul dintre puţinii muzicieni care deschid căi spre un alt univers. Prezentarea grafică, sunetul, imaginea, nimic nu lasă de dorit în cazul acestui material, care încheie istoria comercială a discului On an Island.


Tumult audio-video

Live in Gdansk e al doilea produs care povesteşte un episod din mini-turneul On an Island, pe care David Gilmour l-a realizat în primăvara şi vara anului 2006 în Europa. În septembrie 2007 a ieşit pe piaţă Remember that Night, un dublu DVD care cuprinde înregistrări din concertele pe care Gilmour şi formaţia sa le-au susţinut în Londra, la Royal Albert Hall, la finele lunii mai (în 2006). Pe lîngă monumentala interpretare a lui Echoes, care a fost punctul de maximă intensitate pe tot parcursul turneului, pe Remember that Night se disting încă trei momente: Arnold Layne şi Confortably Numb cîntate împreună cu David Bowie, precum şi Find the Cost of Freedom, o piesă CSNY interpretată de David Crosby şi Graham Nash, care, alături de Bowie, au fost invitaţii lui Gilmour în cele trei seri londoneze de la Albert Hall. Printre numeroasele materiale suplimentare existente pe discul doi al pachetului din 2007 se află şi un documentar despre itinerarul european al lui David. Una din întîmplările relatate în acest film e întîlnirea lui Gilmour cu Roger Waters. Ambii se aflau în studiourile Bray din Londra, în săli diferite, fiecare stabilind detalii pentru spectacolele sale. Waters urma să plece în turneul Dark Side of the Moon, care în primăvara anului următor - 2007 - avea să poposească aproape de noi, la Budapesta.

Un an după Remember that Night, din septembrie 2008, Live in Gdansk poate fi cumpărat într-un pachet disponibil în cinci variante. Dintre acestea, cea mai echilibrată sub raport conţinut / preţ este cea care conţine două discuri audio şi două discuri video, într-un boxset care costă 25 de lire sterline pe Amazon-ul britanic. Discurile audio conţin înregistrarea concertului din Polonia. Primul dintre cele două discuri video înfăţişează aproximativ două ore din cele peste două ore şi jumătate de spectacol, plus un documentar de jumătate de oră despre ceea ce a însemnat prezenţa lui Gilmour în Gdansk. Discul video secund aduce o sumedenie de bonusuri care merită toată atenţia şi despre care voi vorbi ceva mai jos.

Gdansk

Spectacolul din Gdansk a fost programat pe ultima sută de metri. David Gilmour a primit invitaţia de a cînta în Polonia din partea primarului oraşului Gdansk, Pawel Adamowicz, şi din partea lui Lech Walesa, fost preşedinte al ţării, în anii '90, şi al sindicatului Solidaritatea, în anii '80. Concertul din 26 august 2006 urma să celebreze 26 de ani de la înfiinţarea sindicatului polonez, un factor important în lupta anticomunistă din estul Europei. Concertul s-a desfăşurat pe un cîmp în interiorul portului din Gdansk, în faţa unei asistenţe de cincizeci de mii de oameni. Turneul în care a fost inclus acest concert avea programate doar reprezentaţii la scară mică, pentru un public restrîns, de maxim cinci mii de persoane, aşa că scena pentru evenimentul din Polonia a fost redesenată. Fiindcă marca o aniversare specială şi fiindcă la realizarea albumului On an Island Gilmour avusese doi importanţi colaboratori polonezi, compozitorul Zbigniew Preisner şi pianistul Leszek Mozdzer, cîntarea din Gdansk a beneficiat şi de suportul unei orchestre simfonice cu treizeci şi opt de instrumentişti, dirijată de Preisner. Scena a fost lărgită pentru a putea cuprinde orchestra, iar pe frontispiciul ei au fost montate şase ecrane-gigant pe care puteau fi văzuţi în permanenţă membrii formaţiei:
Richard Wright, membru Pink Floyd şi, ulterior, colaborator al lui Gilmour, la clape; e ultima înregistrare oficială în care îl putem urmări pe Rick!
Guy Pratt (care e şi ginerele lui Richard Wright), un obişnuit al concertelor Pink Floyd după plecarea lui Roger Waters; a venit în formaţie pentru turneul Delicate Sound of Thunder de la mijlocul anilor '80, care promova albumul A Momentary Lapse of Reason, la realizarea căruia, pe partea de chitară bas, Pink Floyd colaborase cu Tony Levin de la King Crimson;
Jon Carin, colaborator Pink Floyd şi colaborator al lui Roger Waters şi David Gilmour în carierele solo ale acestora, la clape şi chitară slide;
Phil Manzanera, fondator al trupei Roxy Music, împreună cu Brian Ferry sau Brian Eno, colaborator al lui Gilmour pentru discul şi turneul On an Island, la chitară;
Steve DiStanislao, pe care Gilmour l-a cunoscut prin intermediul grupului Crosby Stills & Nash, la tobe;
David Gilmour, chitara şi vocea din Pink Floyd, după cum se autointitula pe afişele care promovau acest concert.


Puţină desacralizare

După ce a fost publicat cuprinsul pachetelor Gdansk, m-am mirat că înregistrarea poloneză avea să fie difuzată doar parţial în format video. Mi-am spus că introducerea în concert - Speak to Me/Breathe/Time/Breathe (reprise) -, precum şi Fat Old Sun, Shine on You Crazy Diamond sau Wish You Were Here fuseseră ocolite pentru a nu suprapune latura video a lui Live in Gdansk peste Remember that Night; achiziţionarea celui din urmă ar fi devenit aproape inutilă din punct de vedere muzical. Căci între descinderea londoneză şi cea poloneză diferenţa ar fi fost dată doar de prezenţa cîntecelor Coming Back to Life (de pe Division Bell) sau Arnold Layne (primul single Pink Floyd, realizat înainte de The Piper at the Gates of Dawn, introdusă anume pentru David Bowie) în locul lui A Great Day for Freedom (de pe Division Bell - un omagiu adus aniversării Solidarităţii) şi lui Astronomy Domine (de pe Piper at the Gates of Dawn, introdusă în spectacole după moartea lui Syd Barrett, din iulie 2006, un omagiu adus celui care a compus în întregime primul disc Pink Floyd).

Dar motivaţia acestei alegeri pare să fi fost şi de altă natură, ceva mai tehnică. Din comentariile fanilor prezenţi la concertul din Polonia am aflat că au fost cîteva greşeli importante în spectacol. Richard Wright a încurcat ordinea refrenelor din Time. A cîntat al doilea refren mai întîi. Cînd trebuia să (re)intre al doilea refren, Rick a început să cînte primul refren, aşa că în loc să ajungă la piesa aşteptată - Breathe (reprise) - a trebuit reluat ritmul lui Time. Guy Pratt şi Gilmour au ezitat şi cîteva secunde au ratat acordurile. Pe Astronomy Domine, Rick a greşit din nou, intrînd prea repede cu versurile, iar Fat Old Sun a fost reluată fiindcă nu era conectată la priză chitara slide a lui Jon Carin. Pe cele două discuri audio greşeala de la Time a fost ştearsă la mixaj, însă era dificil de eliminat din latura video. Gafa de la Astronomy Domine a fost îndepărtată din ambele imprimări, iar povestea de la Fat Old Sun putea fi exclusă prin montaj. Păcat că nu au fost oprite aceste pasaje pentru discul cu bonusuri. Ar fi fost delicioase, i-am fi îndrăgit şi mai mult! Dar cum David e un tip orgolios...


DVD

În fiecare reprezentaţie din acest turneu David a cîntat întreg albumul On an Island. Poate că voia să arate clar că prezentul, cariera solo, e mai important (sau cel puţin mai relaxant) decît ceva legat de Pink Floyd. On an Island sună mai bine live decît în configuraţia de studio. Micile improvizaţii şi schimbările de parcurs atenuează timbrul elegiac al discului. Efectele de lumină (efecte stroboscopice, lasere, culori, într-un aranjament care aminteşte de PULSE) potenţează stările create de muzică. Chitara lui David e un adevărat roman de soi în lectură intensă, dezvăluie lumi şi sentimente alese. Iar aranjamentele lui Preisner rotunjesc de fiecare dată senzaţiile transmise de istoriile lui Gilmour.

Piesele etapei I a concertului (the new stuff) sînt Castellorizon, o uvertură care conţine bucăţi şi efecte pe care le vom regăsi pe tot parcursul vizionării. Chitara lui Gilmour lăcrimează întîia oară. On an Island, piesa care dă titlul albumului promovat, rememorează o noapte de amor, o poveste dulce, tandră. The Blue e o privire melancolică spre o iubire aşteptată, o derulare lentă, apăsătoare. Red Sky at Night este răvăşitoare. E o piesă interpretată la saxofon chiar de David, trei minute de regret profund. Intră imediat This Heaven, o bucată blues care mai drege tremurul declanşat de povestea anterioară. Then I Close My Eyes e o compoziţie instrumentală în care sensibilitatea lui David erupe, suspinul chitării lui David e accentuat mai întîi de un violoncel, apoi de clapele lui Rick, de saxofonul lui Dick Parry, vechi colaborator al Pink Floyd, şi de pianul lui Mozdzer. Versurile din Smile au un tonus mai ridicat, binevenit. Urmează piesa power a discului - Take a Breath: efecte luminoase încep să îşi facă simţită forţa, un cîntec cu ritm viu, cu efecte sonore care amintesc de Echoes; proiecţii surpriză pe ecrane. Începe A Pocketful of Stones, pian şi voce în debut, înregimentate apoi într-o orchestraţie largă, o compoziţie ca o amintire ce urcă dinspre copilărie spre prezent, cu fiorii aferenţi. Where We Start închide prima parte a concertului, o nouă revărsare poetică, despre o dragoste împărtăşită.

Din partea a II-a a concertului, the old stuff, au fost reţinute cîteva piese. Deschiderea e asigurată cu un Astronomy Domine de toată pomina! Laserele ţîşnesc, chitara ia foc, se deschide încă un ecran în spatele scenei, publicul explodează. Urmează High Hopes, interpretare fără cusur, jocul lui Gilmour pe slide şi linia de final a piesei, inventată pentru ieşirile live şi cîntată de Gilmour pe chitară acustică, sînt splendide. Echoes, peste douăzeci de minute de rock sublim! Pentru interpretarea asta merita bătut drumul pînă la capătul lumii: pe instrumente şi efecte actuale, cu un sound uşor actualizat, aşadar, Echoes sună bestial! Şi, totuşi, faţă de ceea ce putem asculta şi vedea pe Remember that Night, Echoes din Gdansk e mai apropiată de versiunea iniţială a melodiei, cea de pe albumul Meddle din 1971, sau cea interpretată de Pink Floyd la Pompei pentru documentarul lui Adrian Maben din 1972. A Great Day For Freedom, apoi Confortably Numb, cu solo-urile ei demenţiale, o închidere perfectă.

DVD-ul are şi filmuleţe ascunse, unul dintre ele poate fi accesat din meniul care permite alegerea separată a pieselor. De exemplu, dacă selectaţi piesa Echoes şi aşteptaţi, veţi observa că scrisul va începe să pîlpîe. Dacă apăsaţi atunci tasta "Enter" de pe telecomandă, Richard Wright va istorisi cum a fost creată Echoes.

Bunătăţile discului DVD secund sînt - în primul rînd - trei înregistrări ale unor sesiuni de experimentări muzicale executate de Gilmour, Wright, Pratt şi DiStanislao în studioul celui dintîi. Putem urmări şi alte piese din turneul lui Gilmour, între care se evidenţiază Wearing the Inside Out - piesa lui Wright de pe Division Bell, sau şapte minute de trecere acustică prin Echoes. Pe discul acesta se află şi un mixaj audio, 5.1 Surround, al albumului On an Island.


Final

Cum spuneam, în afara boxset-ului prezentat aici ( 2CD+2DVD), mai există patru formate în care Live in Gdansk poate fi achiziţionat. Două exclusiv audio - pe 2 CD-uri sau 5 plăci de vinil, - şi două variante care cuprind şi materiale video - 2 CD+1 DVD (înregistrarea concertului) sau o ediţie de lux cu 2 DVD + 3 CD (al treilea disc audio oferă o colecţie de piese înregistrate de-a lungul turneului european; conţinutul plăcilor de vinil este corespunzător celui existent pe aceste compact-disc-uri).