Fragmente febrile de viaţă, pur balcanice - Butoiul cu pulbere

Piesa lui Dejan Dukovski, văzută în cadrul Festivalului European de Teatru din Brăila, dezvăluie câteva fragmente febrile de viaţă, pur balcanice.

Sunt atinse cu abilitate marile frământări şi totodată frustrările unui popor întreg. Dorinţa de a fugi din propria ţară îşi poate găsi împlinirea în gustul amar al pierderii partenerului de suferinţă. Gândul la sărmăluţele de post - vinerea - şi la cele cu carne - sâmbăta -, dorul de iubita părăsită fără niciun cuvânt, duce la nostalgia după liniştea de acasă. Se pare că tot acolo e mai bine!

Răzbunările sunt zale într-un lanţ invizibil, existent cu mult înainte să ştii că ai făcut un rău involuntar celui mai bun prieten din copilărie. Trădarea devine astfel ultimul ingredient, aparent inofensiv, care dă în clocot trăirile, iar secretele bine păstrate izbucnesc în acte de violenţă şi pierderea raţiunii. Nu lipsesc ţuica, vinul sau berea. Ele devin refugii, singurele capabile să înţeleagă durerea, libertatea înghesuită, nervii sau ieşirile din minţi.

Agresivitatea fără explicaţii a necunoscuţilor din tren, închisoare, noapte - pare a fi urmare a unui tratament similar, primit cândva, undeva.

Scheciurile ce compun piesa sunt construite progresiv, simţi cum creşte tensiunea şi este eliberată în final ba într-o crimă pătimaşă, într-un plâns de disperare urmat de un act de sinucidere, ba trădează un furt cu tentă ludică. Vezi efectiv cum totul sare în aer! Ce era viu şi ardea puţin mai devreme, poate să moară imediat după aceea.

Luna care veghează toate aceste întâmplări, se stinge preţ de câteva clipe atunci când iubirea capabilă de orice este refuzată. Aş spune că e un moment à la Breaking the Waves-ul lui Lars von Trier, unde bat clopotele când punctul maxim al iubirii este atins. Poate în disperare, iluzie, nedăruire, căutare sau... cine ştie?

Prestaţia actorilor este impecabilă: Mihai Bica este când Anghel, când Măciucă (l-am mai văzut şi-n Taina cerşetorului), Vlad Jipa interpretează trei roluri: este Sveto (vorbeşte puţin, aprobă şi aranjează diverse afaceri prin telefon), Mane (deranjat de negri şi de lumina care se stinge şi se aprinde, sparge sticle şi în final îngenunchează în faţa femeii pe care o iubeşte) şi paznic la o închisoare. Bineînţeles, merită menţionaţi şi Marius Cordoş, Demis Muraru, Iulia Popescu, Marius Cisar şi ceilalţi.

Butoiul cu pulbere este o piesă care vorbeşte aprins despre probleme vechi şi noi, pune degetul pe rană şi arată realitatea crudă, consecinţele nefaste ale inconştienţei, lipsa de comunicare şi gradul la care pot urca toate acestea. Doar suntem un popor balcanic, nu?


Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov
Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski
Regia: Cristi Juncu
Scenografia: Cosmin Ardeleanu
Cu: Mircea Andreescu (Dimitria), Mihai Bica (Anghele, Măciucă), Vlad Jipa (Sveto, Mane, Paznic), Marius Cordoş (Simon, Ghiore), Marius Cisar (Şoferul, Kiril), Relu Siriţeanu (Ghela, Kosta), Dan Săndulescu (Blagoia, Un bărbat), Gabriel Costea (Gheorghi, Jimmy), Demis Muraru (Aţe, Andrea, Boris), Carmen Moruz (Evdochia), Codruţa Ureche (Ana), Constanţa Comănoiu (Femeia), Maria Gârbovan (Svetle).