De ce îmi place Big Brother ?
Răspunsul sec ar fi: pentru că sînt (un piculeţ) voyeur... (Cine nu e?) Dar, pentru că nu am cum umple ditamai "Pregenericul" cu un răspuns sec, iată şi continuarea:
Întîi de toate, nu mi se pare că are vreun sens să legi ceea ce se întîmplă acolo cu: romanul lui Orwell, totalitarismul comunist, sistemele de supraveghere capitaliste, etc.
"Big Brother" este un (reality)show de televiziune conceput în condiţii de libertate într-o ţară democratică (Olanda). Este un divertisment - nu o dictatură. Un format - nu o formă de constrîngere. Seamănă cu o închisoare - dar "prizonierii" ei au intrat acolo de bună voie şi nesiliţi de nimeni. Duce "TV-supravegherea" pînă la ultimele consecinţe - dar erau consecinţele logice ale unei societăţi de consum în care ultimul tabu (sexul în direct) trebuia doborît.
În al doilea rînd, nu mă şochează limbajul "obscen". Este limbajul de zi cu zi al celor mai mulţi dintre tineri, şi ar fi o ipocrizie să-l strecurăm sub preş. Chiar dacă CNA-ul face eforturi comice de a "sanitiza" audiovizualul de clipurile hip-hop, iar CNC-ul pune oprelişti penibile pe filmele româneşti în care se vorbeşte ca-n viaţă, sper că "trendul" ăsta va continua. (Va continua inevitabil, căci tinerii de astăzi nu vor deveni niciodată încuiaţii bătrîni de astăzi.) În plus - şi mai semnificativ chiar -, era cazul ca şi în România să se vorbească, odată şi-odată, despre sex ca despre vreme! Cînd i-am văzut pe ţărăneii de la Ro-mania (!) dîndu-şi cu părerea cum că, vezi Doamne, cei din casa BB sînt "mult prea obsedaţi de sex, s-o facă, dar să nu vorbească despre asta", iar chestia asta a fost aprobată şi reluată de o telespectatoare cu voce afectată de intelectuală vexată, mi-am zis: Păi da, asta cam aşa e, noi nu prea vorbim despre ce facem, ci doar despre ce nu facem... (valabil şi pentru cei din casa BB!) Şi dacă ar face-o, şi-apoi ar vorbi despre asta, hm?!...
În al treilea - şi ultimul - rînd, trebuie să recunosc că sînt curios să văd ce mai zic, ce mai fac cei din casă. Nu-i înţeleg pe cei ce susţin că "nu se-ntîmplă nimic", că "e-o plictiseală", că "ăia de-acolo nu sînt deloc interesanţi" ş.a.m.d.; eu "decupez", la fiecare transmisiune, momente mortale - replici, gesturi, reacţii care apar & dispar fără urmă în caruselul zilnic şi pe care filmul-de-foarte-lung-metraj care este "Big Brother" le păstrează intacte! Dacă ajungi să-i cunoşti, constaţi că nici unul din cei de acolo nu este cu totul anost, că - deşi există exhibiţionişti absoluţi, lideri în domeniu, precum Iza sau Ernest - fiecare din ei are o poveste, o viaţă şi-o trusă de machiaj care se împuţinează pe zi ce trece... Care este deosebirea între "actorii" BB şi Actorii din toate timpurile, care joacă mereu alte şi alte roluri? Una foarte mică, de fapt: unii trăiesc "paradoxul lui Diderot" în cunoştinţă de cauză, ceilalţi - nu.
"Big Brother" nu este teatru, nu este cinema; este cîte puţin din amîndouă. El reuşeşte - prelungit pînă-n casele noastre de televiziune şi Internet - să ne aducă Viaţa mai aproape, în direct, 24 de ore din 24... Iar pentru asta sînt dispus să mă zgîiesc la ecran oricît!