"De ce re-writing? Pentru că lumea romanelor lui Attila Bartis, atît de personală şi totuşi recognoscibilă, nu este altceva decît o rescriere a unui trecut "de-geografizat»; pentru că Regele alb al lui György Dragomán [...] retrasează graniţele aceleiaşi lumi, dar o face cu totul «altfel»; pentru că Mizeria, romanul lui Wojciech Kuczok, mută aceeaşi geografie simbolică în spaţiul trecutului polonez; pentru că Philip Ó Ceallaigh, un Irishman in Bucharest, prinde, în paginile sale, o Europă de Est fascinantă prin chiar faptul că e văzută cu detaşarea unui alien; pentru că Juli Zeh şi-a petrecut atîţia ani în aceeaşi Europă de Est, iar romanele ei ne trezesc senzaţia unui déjà-vu straniu... Toţi scriitorii pe care i-am invitat la acest festival rescriu graniţele unui trecut comun şi o fac într-o Europă care e în plină rescriere. Sînt scriitori tineri care încearcă să «stabilizeze» graniţele unui Wonderland în continuă mişcare, şi o fac recuperînd o hartă comună, cea a trecutului." Astfel sună argumentul semnat de Bogdan-Alexandru Stănescu, directorul editorial al Poliromului şi unul dintre cei trei iniţiatori ai proiectului unui festival internaţional de literatură în Capitală.
Împreună cu scriitorul Vasile Ernu şi cu directoarea de promovare a Poliromului, Oana Boca, Bogdan Stănescu a pus la cale o primă ediţie, cu tema Re-writing the map of Europe, care i-a reunit, între 29 şi 31 octombrie 2008, la Clubul Ţăranului din Bucureşti, pe ungurii György Dragomán, Attila Bartis, polonezul Wojciech Kuczok, irlandezul Philip Ó Ceallaigh, nemţoaica Juli Zeh şi românii Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Filip Florian, Elena Vlădăreanu, Costi Rogozanu, T.O. Bobe, Mitoş Micleuşanu etc., toţi - autori tineri, lansaţi în ultimii ani, şi nu doar pe piaţa literară autohtonă. Pentru că, în această etapă a lui, festivalul e o idee subiectivă, strîns legată de iniţiativele de publicare ale Editurii Polirom, invitaţii fiind, în totalitatea lor, dintre cei ale căror cărţi au apărut aici. Evenimentul e unic nu pentru că aduce în România o serie de autori în vogă: pentru întîia oară, aceşti autori nu vin pentru lansări şi pentru întîlniri punctuale cu publicul, ci ca să discute împreună despre propriul scris şi despre universul lor de referinţă, ceea ce-i apropie şi ceea ce-i desparte.
Biografiile scriitorilor acestui festival se despart, la rîndu-le, şi se întîlnesc la răscrucea unui Est de Europă care-şi rescrie geografia cu fiecare pas. Irlandezul Ó Ceallaigh a trăit în Anglia, Rusia, Spania, Statele Unite, Georgia sau Kosovo, schimbînd slujbele la fel de frecvent ca domiciliile, iar în 2000 s-a stabilit în Bucureşti, unde a lucrat ca scriitor independent, ca editor şi ca translator. Născut în 1972, polonezul Wojciech Kuczok este poet, prozator, scenarist şi critic de film. A debutat în 1996 cu o plachetă de versuri, urmată de volumele de proză scurtă Povestiri auzite (1999) şi Pielea şi osul (2002). În 2004, i s-a decernat prestigiosul Premiu NIKE pentru primul său roman, Mizeria, tradus în numeroase limbi şi stînd la baza filmului Urmele de bici, laureat al Festivalului de la Gdynia. Attila Bartis s-a născut la Tîrgu-Mureş în 1968. În 1984 s-a mutat, împreună cu familia, în Ungaria, iar în prezent trăieşte la Budapesta. Este un fotograf reputat şi unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi scriitori maghiari ai momentului, cărţile sale fiind traduse în numeroase limbi. A debutat în 1995 cu romanul A séta (Plimbarea). György Dragomán s-a născut în 1973, la Tîrgu-Mureş, iar în 1988 s-a stabilit cu familia în Ungaria. A studiat filozofia şi literatura engleză la ELTE, Budapesta, şi lucrează la o teză de doctorat despre proza lui Samuel Beckett, fiind şi traducător din operele lui Beckett, James Joyce, Ian McEwan, Irvine Welsh. A debutat în 2002 cu A pusztítás könyve (Cartea des-facerii).
Spre deosebire de Philip Ó Ceallaigh, de Bartis sau de Dragomán, scriitoarea germană Juli Zeh (născută în 1974) e mai puţin cunoscută în România (unde, înainte de Schilf, editat de Polirom, i s-a mai publicat un roman, Vultur şi înger, la Editura Niculescu). Zeh a studiat dreptul internaţional la Passau şi Leipzig, după care a fost stagiară la New York, în cadrul ONU, şi s-a specializat în studii est-europene la Cracovia. A trăit la Zagreb şi Sarajevo, a obţinut numeroase burse în Austria, Bosnia, Bulgaria şi Germania, a fost lector la Institutul de Literatură din Leipzig, la Universitatea din Düsseldorf şi la Universitatea din Witten/Herdecke, şi a fost premiată în 2002 cu Deutscher Bücherpreis pentru Cel mai bun debut (Vultur şi înger). Schilf (tradusă în româneşte de Gabriella Eftimie) e o carte de un rafinament extrem şi pervers, cu o structură foarte calculată, în rezonanţă cu lumea pe care o construieşte (de pildă, arhitectura cărţii - în care teoriile fizicii cuantice ocupă un loc important - utilizează o schemă bazată pe cifra magică a creaţionismului, şapte). Despre Schilf, autoarea spune: "Pentru mine, cartea se împarte în două. Există şi personaje tipice de roman, precum Sebastian şi Oskar, foarte strîns legaţi unul de celălalt. De fapt, cei doi reprezintă faţetele diferite ale unui singur om. Oskar este întunecat, cerebral, iar Sebastian e reversul său, o personalitate solară şi sentimentală. Poliţiştii, în schimb, vin dintr-o altă lume. Am vrut să pară nişte personaje de benzi desenate, oarecum groteşti şi satirizate... M-a interesat următoarea situaţie: cum se comportă omul care ştie că va muri, care realizează că viaţa are un sfîrşit şi care, brusc, se trezeşte cu o doză de libertate nemaiîntîlnită".
Tema primei zile a festivalului, "Eastern Promises", urmăreşte să creeze posibilitatea unui joc de perspective asupra Europei Răsăritene, avînd ca interfaţă povestirile unui est-european "de adopţie" (e vorba despre Philip Ó Ceallaigh). Dezbaterea din prima seară a festivalului a încedrcat să stabilească ce are de oferit Europa de Est unui tînăr scriitor şi cum se poate ea transforma dintr-un loc din care vrei să fugi într-unul spre care îţi doreşti să te îndrepţi, ca sursă de inspiraţie, discuţiile celei de-a doua - "My Strange Past / My Stranger Present" - s-au concentrat asupra trecutului comunist al Europei de Est şi a prezentului pe care acesta şi-a pus amprenta, avînd drept punct de plecare România, Silezia lui Wojciech Kuczok şi fosta Iugoslavie văzută de Juli Zeh. Istoria recentă a Europei de Est este (încă) o temă "exportabilă" şi, dacă da, ce anume determină interesul Occidentului pentru modurile de-a o trăi şi de-a o reprezenta?
Cea de-a treia şi ultima seară a festivalului - "Go West" - a refăcut simetric mişcarea analizată în cadrul primei teme, de data aceasta direcţia deplasării fiind dinspre "înăuntru" spre "afară", pe traiectoriile trasate de doi dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi scriitori maghiari ai momentului (Bartis şi Dragomán), cărora li se alătură scriitori români publicaţi sau în opţiune la prestigioase edituri străine. Care este secretul succesului internaţional al autorilor est-europeni?
În esenţă, această primă întîlnire cu Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti e o tentativă dincolo de cadrul rarefiat al comunicărilor literare, aflată undeva, între pragmatica literară, investigarea laboratorului de creaţie şi antropologie politică. Nu e doar încercarea de a conecta veriga puternică a literaturii române de azi la reţeaua creativă europeană, înseamnă şi un salt înspre un alt mod de a privi actul de a scrie: miza critică, politică şi socială, literatura ca formă de decodare a unei geografii încărcată de mitologii şi de ipocrizii, de care niciodată arta nu poate şi nu trebuie să fugă. De fapt, o confruntare: vedem ce avem cultural de spus în această polifonie a vocilor care ne rescriu realitatea.