CATE BLANCHETT
GERARD McSORLEY
CIARAN HINDS
BRENDA FRICKER
Regia: JOEL SCHUMACHER
Scenariul: MARY AGNES DONOGHUE
După o poveste de: CAROL DOYALE şi MARY AGNES
Producător: JERRY BRUCKHEIMER
Producători executivi: MIKE STENSON / CHAD OMAN / NED DOWD
La mijlocul anilor 90, Dublin se transformase într-o adevărată zonă de război, în care îşi disputau supremaţia câţiva baroni ai drogurilor. Cel mai temut adversar al traficanţilor de droguri nu era, cum s-ar fi putut crede, poliţia, ci o ziaristă foarte curajoasă, Veronica Guerin (Cate Blanchett), care publica în fiecare săptămână reportaje fulminante despre lumea subterană a traficanţilor. Pe măsură ce avansa cu anchetele spre "inima" caracatiţei, ziaristei îi este din ce în ce mai greu să menţină echilibrul între familie şi profesie. Simţul responsabilităţii faţă de cititori a fost cel mai puternic, simţul datoriei de cetăţean responsabil într-o lume care se degradează pe zi ce trece sub ochii indiferenţi ai organelor de poliţie şi ai politicienilor. Veronica Guerin a fost ucisă pentru că a vrut să dezvăluie corupţia şi crima organizată. Numele ei a devenit în Irlanda o legendă, un simbol al curajului şi dreptăţii.
Filmul Veronica Guerin este bazat pe un fapt real, iar producătorul Jerry Bruckheimer aduce pe marele ecran, pentru spectatorii din toată lumea, povestea adevărată şi puternică a unei jurnaliste curajoase, care nu a ezitat nici o clipă să-şi pună viaţa în joc pentru o cauză dreaptă. În lumea cinematografiei, se spune că atunci când te aşezi pe scaunul din sala de proiecţie, filmul a început, iar tu ai scăpat din priviri numele producătorului, poţi să recunoşti un film semnat Jerry Bruckheimer după povestea adevărată, cutremurătoare care se derulează. Jerry Bruckheimer este un mogul în industria cinematografului care a produs, printre nenumărate alte filme, Pearl Harbor, Black Hawk Down, A time to Kill, Falling Down.
DESPRE PRODUCŢIE
"Povestea Veronicăi Guerin nu este lipsită de importanţă. Nu este nici lipsită de sens pentru poporul irlandez. Povestea ei arată motivul pentru care oamenii vor să fie ziarişti" declară Jerry Bruckheimer. Unul dintre cei mai mari producători de la Hollywood, în palmaresul căruia figurează recentele filme Pirates Of The Caribbean: The Curse of The Black Pearl, Remember The Titans, Pearl Harbor şi Black Hawk Down.
"Era o persoană care nu putea să fie speriată, indiferent de reportajele pe care le făcea. Bravura şi curajul ei au făcut ca ţara ei să fie alta - fără ea, ar fi fost un loc cu totul diferit". Una dintre cele mai bune ziariste din Irlanda, Guerin a focalizat atenţia întregii opinii publice asupra problemei heroinei în Dublin. A captat şi a descris imagini vii despre lumea periculoasă a drogurilor, a declarat război făţiş lumii subterane angrenând în acest război forţele anti-drog, iar strădania ei a condus la asprirea legilor împotriva drogurilor în Irlanda. "Îmi place să ilustrez poveşti despre oameni care au făcut ca lumea să se schimbe şi au constituit modele pentru generaţiile următoare" continuă Bruckenheimer. "Pentru mine, aceasta este Veronica Guerin. Este unul dintre oamenii care au schimbat Irlanda şi modul în care gândesc şi judecă oamenii drogurile şi criminalii. Ea este o persoană despre care trebuie să afle şi alte generaţii".
"Eu nu cred că Veronica s-a crezut unică sau deosebită" declară Cate Blanchett, care interpretează rolul jurnalistei. "Eu cred că era incredibil de modestă în legătură cu activitatea ei. Cred că ceea ce a fost deosebit, unic, la ea a fost umanitatea ei".
"Eu cred că este o poveste valabilă oriunde în lume" afirmă Schumacher. "Războiul împotriva drogurilor este unul global, iar povestea despre un erou sau o eroină a devenit universală, indiferent dacă este contemporană, din trecut, sau dintr-o altă ţară. Povestea Veronicăi Guerin este povestea cuiva care nu dă înapoi, care face ceva pentru care va fi amintită. Este o poveste despre curajul personal". "Unii au spus despre ea că era sfântă, că era curajoasă. Alţii au spus că era naivă şi se purta prosteşte. Eu nu cred că era ceva din toate astea. Eu cred că era o persoană care i-a condus pe toţi pe un singur drum" declară scenarista Mary Ann Donoghue.
Distribuirea lui Cate Blanchett, actriţă nominalizată la premiul Oscar, în rolul principal, a fost o alegere unică pentru rolul Veronica. "Este atât de strălucitoare în rol, încât nu ştiu ce aş fi avut de făcut dacă ea ar fi spus "Nu"- nu am avut pe nimeni altcineva în vedere pentru rol" afirmă Schumacher. "Eu niciodată nu judec personajele pe care le interpretez. Nu mă îndrăgostesc de ele şi nici nu le dispreţuiesc. Dacă faci aşa ceva, nu iese mare lucru. Cred că este foarte dăunator pentru oamenii care stau pe margine sa facă asta, să facă morală celor care sînt în centrul atenţiei. Am găsit ceva ce spunea Veronica într-un interviu: "nu poţi rezolva o problemă până nu o înţelegi". Aceasta a fost una dintre cheile care m-au ajutat să ajung la personaj" afirmă Blanchett. Blanchett a petrecut o lună la Dublin înainte să înceapă filmările, s-a întâlnit cu colegii şi prietenii Veronicăi. A studiat înregistrările ei de jurnalistă, a citit articolele din arhive, a învăţat să vorbească cu accent irlandez. Încetul cu încetul s-a apropiat de personaj, pentru a înţelege lumea şi motivaţiile adevăratei Veronica Guerin.
Împreună cu Joel Schumacher, Blanchett a alcătuit portretul personajului bucată cu bucată, ca într-un joc de puzzle. Atunci când a fost abordată în vederea rolului, actriţa de origine australiană ştia prea puţine despre personaj. Dar în timpul pregătirilor, a aflat că Guerin a fost o fiinţă pasională, complexă, extraordinară. Filmările au fost făcute în ţara natală a eroinei, iar o mulţime de actori din film sînt irlandezi.
În film, Guerin este conştientă că are îndatoriri către soţul ei, Graham şi fiul lor, Cathal. Dar de asemenea, are şi o slujbă de îndeplinit. "Graham vede în ce se implică ea, vede cît de periculos este jocul în care a intrat, dar realizează că nu o poate opri pe Veronica. Ar putea să îi dea un ultimatum, dar se teme că o poate pierde. Singura lui alegere este să accepte ceea ce face ea şi să încerce, pe cît posibil, să o ţină departe de vârful stâncii" declară actorul Barry Barnes, care interpretează rolul soţului ziaristei. Pentru Barnes a fost o experienţă nouă. Vedem în filme eroi care intră în conflict cu băieţii răi, şi undeva există o femeie care se teme pentru eroul respectiv. În filmul acesta situaţia este exact pe dos.
Un alt personaj cheie în viaţa adevărată a Veronicăi este mama sa, Bernadette, interpretată în film de Brenda Ficker, actriţă care are un Oscar în palmares. Este femeia mândră de fiica ei, curajoasă şi nestăpânită, dar tot ea este cea care o sfătuieşte pe Veronica "uneori este un act de mai mare curaj să pleci". Personajul de contact al Veronicăi cu lumea interlopă este John Traynor, un tip plin de el, sedus de celebritatea pe care i-a adus-o profesia. Actorul irlandez Ciaran Hinds interpretează rolul lui Traynor, un fel de braţ armat al lui John Gilligan. Traynor era un om activ în banda lui Gilligan, care se îndeletnicea cu spălarea de bani. Nu era deloc străin de infracţiunile de violare de domiciliu, port ilegal de armă, tăinuire de bunuri furate. Ştia ce nebun era Gilligan şi totuşi continua să povestească Veronicăi tot felul de chestii care apăreau duminica, negru pe alb.
Personaj cu totul în contrast cu Traynor este Gilligan, un adevărat bandit care şi-a început "cariera" de la 15 ani. În ani, şi-a construit o bandă de criminali brutali, şi pe tăcute, a strâns o mică avere din traficul de droguri. Cel care a interpretat rolul lui Gilligan este Gerard McSorley, un actor care a stat puţin pe gânduri dacă este cazul sau nu să îi facă o vizită la puşcărie adevăratului Gilligan. În cele din urmă a decis să nu se ducă, pentru că nu era important neapărat modul în care arată gangsterul, sau ce gesturi sau ticuri are, ci psihologia după care s-a lăsat condus. În definitiv, nu era vorba de un documentar, ci de un film artistic realizat după un scenariu. Într-un rol mic apare şi actorul irlandez Colin Farrell.
"Nu-mi pot imagina povestea asta nicăieri altundeva decât în Dublin" declară Joel Schumacher. "Singurii străini de poveste şi de locurile în care s-au făcut filmările au fost Cate, Joel şi cu mine" afirmă Bruckheimer. În total, au fost folosite la filmări 92 de locaţii. Este vorba de locurile în care se face schimbul de droguri şi bani, locuri în care s-au petrecut asasinate în lumea de vârf a mafiei. Un alt loc la care s-a ţinut mult să fie consemnat este proprietatea lui Gilligan, un fel de "paradis ecvestru" întins pe o suprafaţă de 300 de acri, în valoare de 6,6 milioane dolari. "Reşedinţa lui Gilligan merita filmată. Aceşti oameni au mulţi bani, nu au nici un fel de valori şi o grămadă de prost gust" declară scenograful Nathan Crowley.
Imaginea adevăratei Veronica Guerin era foarte importantă. Realizatorii au încercat să prindă acel ceva al personalităţii ei, care o făcea deosebită. Veronica nu era genul de jurnalistă care mănâncă chipsuri şi poartă blue jeans-i. Duminica, atunci când apărea la Sunday Telegraph, purta invariabil costum sau pantaloni. Într-o epocă în care ziariştii îşi fac munca la telefon, Veronica este cea care mergea să stabilească contacte personale cu oamenii, să stea de vorbă cu ei. "Era ca o eroină din romanele lui Chandler. Am încercat să redau farmecul ei, felul în care se adresa sau vorbea" afirmă Blanchett.
CINE ESTE VERONICA GUERIN
Veronica Guerin s-a născut într-un cartier muncitoresc din Dublin, din partea de nord a capitalei, Artene, pe 5 iulie 1959. A fost penultima fetiţă născută într-o familie cu trei fete şi doi băieţi. Tatăl avea propria firmă de contabilitate, iar mama avea grijă de familie. Jimmy Guerin, cel mai mic dintre fraţi îşi aminteşte că sora lui era o perfecţionistă. Atunci când îşi dorea ceva, obţinea bune rezultate. A început să joace baschet, şi a ajuns să fie declarată "jucătoarea europeană a anului. A jucat fotbal pentru echipa feminină irlandeză şi a fost cea mai bună marcatoare de goluri a echipei. După ce a terminat facultatea, a lucrat o perioadă scurtă de timp la firma tatălui ei. În 1982, a fost numită la o instituţie guvernamentală, iar anul următor, premierul de atunci, Taoiseach a numit-o asistentă a delegaţiei Fianna Falls la lucrările de la New Ireland Forum. Ulterior şi-a făcut propria firmă de relaţii publice. În 1985 s-a căsătorit cu Graham Turley şi a născut un copil, Cathal. A publicat, în paralel, la Sunday Business Post şi Sunday Tribune. Printre articolele ei, este deosebit un interviu cu un episcop controversat care a dispărut în America de Sud şi o anchetă despre un jaf de la o galerie de artă celebră în Irlanda.
Guerin avea aptitudini de detectiv şi un fler deosebit pentru cazuri deosebite. În fiecare duminică a publicat articole despre traficanţii de droguri, iar în scurtă vreme a ajuns cea mai cunoscută ziaristă din Irlanda. Veronica şi-a alcătuit o echipă de ziarişti specializaţi în anchete care se implicau în toate cazurile periculoase. Curând, munca ei a atras-o într-o spirală a morţii. Persoana ei de contact era Traynor, un tip infatuat, avid de celebritate, mândru de trecutul lui de infractor, care adora să-şi vadă declaraţiile în ziarul de duminică. Pe 30 ianuarie 1995, un tip cu cagulă a apărut la uşa Veronicăi Guerin şi a împuşcat-o în picior. Aceasta a fost prima ameninţare serioasă la adresa ziaristei. În decembrie 1995, Veronica a plecat la New York pentru a participa la International Press Freedom Award, fiind prima ziaristă occidentală invitată la un astfel de eveniment.
Pe 26 iunie 1996, la ora prânzului, Veronica aştepta în maşină la trecerea de pietoni semnalul verde al semaforului, când un motociclist, venit în viteză pe lângă portieră, a oprit. Bărbatul din spatele motociclistului a tras în Veronica şase gloanţe, iar femeia a murit încercând să iasă din maşină. Toată opinia publică din Irlanda a fost bulversată la aflarea veştii. "Primul meu gând a fost cum să îi spun mamei aşa ceva" îşi aminteşte Jimmy Guerin. În onoarea ei a apărut o ediţie specială a ziarului Sunday Independent, cu fotografia Veronicăi pe prima pagină, sub care scria "Cetăţean jurnalist". Asasinarea brutală a Veronicăi Guerin i-a forţat pe politicieni să înăsprească legile împotriva drogurilor. S-au dat puteri mai mari poliţiei şi s-a creat un nou organism de luptă împotriva traficului de droguri, "Criminal Assets Bureau".
"Veronica Guerin este acum un model" afirmă fostul ei şef, redactorul şef de la Sunday Independent. "Este un simbol al femeii care a reuşit şi a triumfat într-o lume a bărbaţilor". Pentru Jimmy Guerin, pierderea surorii a rămas de neconsolat. "Am fost foarte apropiaţi. Dar realitatea e că toată lumea a pierdut pe cineva. O mamă şi-a pierdut o fiică, un soţ şi-a pierdut soţia, un copil şi-a pierdut mama. S-a pierdut chiar şi strălucirea pe care o aducea ea la câte o petrecere. Veronica era un om care se afla întotdeauna acolo unde era nevoie de ea".
DESPRE DISTRIBUŢIE
CATE BLANCHETT (Veronica Guerin) - după ce a absolvit National Institute of Dramatic Art din Australia (NIDA), Cate Blanchett a lucrat exclusiv pe scena de teatru. La Company B a jucat alături de Geoffrey Rush, Gillian Jones şi Richard Roxburgh, sub bagheta regizorului Neil Armfield. A jucat rolul Mirandei din The Tempest, cel al Opheliei din Hamlet, a fost Nina din The Seagull de Cehov, şi Rose din The Blind giant is Dancing.
La Sydney Theatre Company (STAC) a apărut în Top Girls de Caryl Churchill, Oleanna de David Mamet, Sweet People de Michael Gow şi Kafka Dance de Timothy Dale la The Griffin Theatre Company.
La Almeida Theatre din Londra, Cate Blanchett a jucat în 1999 în piesa Plenty. Filmografia actriţei numără Thanks God He Met Lizzie, o comedie anti-romantică în regia lui Cherie Nowlan, pentru care Cate a fost premiată de Australian Film Critics şi Sydney Film Critics; a fost Lucinda din Oscar and Lucinda de Gillian Armstrong, în care a jucat alături de Ralph Fiennes iar în 1998, Cate a interpretat rolul reginei Elisabeta I din Elizabeth de Shekhar Kapur, pentru care a primit un premiu Globul de Aur şi unul BAFTA, pe lîngă alte premii acordate de asociaţiile de critici de film din marea Britanie. În 1999, Cate Blanchett a apărut în Pushing Tin cu John Cusack, o comedie neagră despre controlorii de zbor, în regia lui Mike Newell, în An Ideal Husband în regia lui Oliver Parker şi în The Talented Mr. Ripley, de Anthony Minghella.
În 2001 a jucat în Bandits ! cu Bruce Willis şi Billy Bob Thornton în regia lui Barry Levinson şi în Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring, prima parte a trilogiei lui Peter Jackson după romanul lui J.R.R. Tolkien. În acel an, Cate Blachett a fost nominalizată la premiul National Board Review categoria cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolurile din Bandits, Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring şi The Shipping News. În 2002 a reluat rolul lui Galadriel din Lord of the Rings: The Two Towers şi a jucat şi în cea de a treia parte a trilogiei după romanele lui Tolkien, Lord of the Rings: The Return of the King.
Filmografia lui Cate Blanchett mai cuprinde producţii foarte recente, printre care The Missing cu Tommy Lee Jones, în regia lui Ron Howard şi The Aviator de Martin Scorsese.
* * *
GERARD McSORLEY (John Gilligan) este un actor foarte cunoscut cu o carieră de peste 30 de ani la Dublin Theatre. La Abbey Theare a jucat rolul lui Michael în Dancing at Lughnasa, pe scena din West End din Londra şi pe Broadway. Din anii 90 a început să joace în filme sub îndrumarea unor regizori de renume ca Jim Sheridan, Heil Jordan, Alan Parker, Atom Egoyan, Mike Newell, Joel Schumacher.
Filmografia sa cuprinde : In The Name of The Father, Michael Collins, Angela\'s Ashes, The Boxer, Bloody Sunday, Braveheart.
* * *
CIARAN HINDS (John Traynor) Şi-a început cariera la Glasgow Citizens Theatre şi a rămas membru al companiei vreme de mulţi ani. A mai lucrat pe scena teatrului liric din Belfast, The Druid Theatre din Ghalway, Gate şi Abbey Theatre din Dublin. A jucat în The Mahabharata de Peter Brook. A apărut în The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover, December Bride, Circle of Friends, The Road to Perdition, Oscar and Lucinda, Calendar Girls, The Man Who Cried, Hostages, Prime Suspect 3, Jane Eyre, The Mayor of Casterbridge.
* * *
BRENDA FRICKER (Bernie Guerin) În 1990, Brenda Fricker a fost distinsă cu Academy Award pentru cea mai bună actriţă în rol secundar în filmul My Left Foot, în regia lui Jim Sheridan. A mai jucat în War Bride, A Time to Kill, Swann, Angels in the Field, Durango, Cupid and Cate, Home Alone 2, Utz.
La BBC, Brenda Fricker a creat rolul asistentei Megan Roche din Casualty, şi a jucat recent în serialele No Tears, I Was A Rat, Mother Me Daughter.
DESPRE REALIZATORI
JOEL SCHUMACHER (regizor) este unul dintre cei mai talentaţi, mai viguroşi regizori americani. în 1995 a realizat cel mai mare hit în box-office american: Batman Forever cu George Clooney şi Arnold Schwarzenegger. A mai semnat The Client cu Susan Sarandon şi Tommy Lee Jones, A Time to Kill, St. Elmo's Fire, The Lost Boys. Filmul Dying Young i-a prilejuit regizorului întâlnirea cu Julia Roberts. A urmat pelicula Falling Down cu Michael Douglas.
În 1989 a realizat 8MM cu Nicolas Cage şi a regizat Tigerland despre tinerii care au luptat în Vietnam. Este newyorkez şi a studiat la Parsons School of Design. A făcut la început reclame comerciale până să devină designer de costume în filmele lui Woody Allen. Debutul ca regizor a avut loc în The Virginia Hill Story.
* * *
MARY ANN DONOGHUE (scenariul) este newyorkeză şi a scris scenariul filmului Paradise, pe care l-a semnat şi în calitate de regizor. A scris scenariul original pentru filmele Deceived cu Goldie Hawn, şi pentru The Buddy System, cu Susan Sarandon şi Richard Dreyfuss. Adaptarea semnată de ea a romanului Beaches a avut un mare succes, în rolurile principale jucând Bette Midler şi Barbara Hershey. De asemenea, adaptarea romanului White Oleander pe care a semnat-o, a fost lansată toamna trecută, cu Rennee Zellweger, Michelle Pheiffer şi Robin Wright Penn în rolurile principale. În prezent lucrează la adaptarea romanului The House Next Door, film pe care urmează să îl semneze şi în calitate de regizor.
* * *
JERRY BRUCKHEIMER (producător) este o personalitate în adevăratul sens al cuvântului, un producător prolific care iubeşte filmul. De pe urma filmelor sale a câştigat 12,5 miliarde de dolari, sumă ce i-a atras respectul industriei cinematografului şi admiraţia spectatorilor din întreaga lume.
Bruckheimer nu împlinise încă 30 de ani când a produs Farewell My Lovely şi American Gigolo. Partenariatul cu Simpson a dus la realizarea unor filme cu 15 nominalizări la Oscar, două premii Oscar pentru cea mai bună muzică, trei Globuri de Aur, două People's Choice Award, un MTV Award pentru cel mai bun film al decadei.
El l-a lansat pe Edie Murphy în Beverly Hills Cop şi prin Top Gun a făcut din Tom Cruise un superstar internaţional. În 1985 şi 1988 National Association of Theatre Owners (NATO !!) l-a numit pe Bruckheimer Producătorul Anului. A produs, începând cu 1995, hit după hit. Bad Boys, cu Will Smith, Dangerous Minds cu Michelle Pheiffer, Crimson Tide, cu Denzel Washington şi Gene Hackman, The Rock cu Sean Connery şi Nicolas Cage. În 1998, Touchstone Pictures lansează Armageddon cu Bruce Willis, Ben Afleck şi Liv Tyler. Coloana sonoră, interpretată de Aerosmith "I Don't Want to Miss a Thing" a fost onorată cu o nominalizare la premiul Oscar.
Anul 2000 îi aduce lui Bruckheimer premiul David O. Selznick pentru toată cariera din partea Producers Guild Film of America. De curând a lansat trei filme, Gone in 60 Seconds, cu Nicolas Cage şi Angelina Jolie, Coyote Ugly, care a lansat celebra melodie "Can't Fight the Moonlight" interpretată de LeAnn Rimes, ce a fost vândută în peste 500.000 de copii şi Remember the Titans produsă de studiourile Disney, cu Denzel Washington. Cu ocazia Memorial Day din 2001, lansează super producţia Pearl Harbor nominalizată la premiul Oscar la trei categorii. În 2002, filmele lui Bruckheimer au triumfat la ceremonia de decernare a premiilor Oscar, fiind recompensate cu două statuete, două nominalizări la Golden Reel Awards, opt nominalizări la Oscar, trei la BAFTA. Acum lansează Veronica Guerin, o biografie a ziaristei eroine irlandeze. În vara anului 2003, Bruckheimer a lansat o teribilă aventură despre un vechi blestem şi o misiune de salvare extraordinară, film cu mare succes internaţional. Este vorba de Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl, cu Johnny Depp, Geoffrey Rush şi Orlando Bloom. Imediat după premiera piraţilor, Bruckheimer a lansat Bad Boys 2, cu aceiaşi Martin Lawrence şi Will Smith, în regia lui Michael Bay.
* * *
BRENDAN GALVIN (regie de imagine) - în ultimii şase ani, Brendan Galvin a făcut reclame şi videoclipuri, cele mai bune dintre ele în colaborare cu regizorii Tarsem şi John Moore. Primul film a cărui imagine este semnată de Galvin este comedia neagră Rat, de Steve Baron, a cărui premieră a avut loc în anul 2000. Cu Moore, Galvin a lucrat prima dată la Behind Enemy Lines, cu Gene Hackman şi Owen Wilson. Filmul Veronica Guerin a fost o oportunitate pentru Brendan să lucreze în oraşul natal, Dublin. În prezent, Brendan lucrează la The Thunderbirds şi va continua la Flight Of The Phoenix, unde va colabora din nou cu Moore.
* * *
NATHAN CROWLEY (scenografie) - în 1991, londonezul Nathan Crowley era scenograf secund pe platoul de filmare a lui Hook, o fantezie semnată Steven Spielberg. Ulterior a lucrat în diverse proiecte care i-au pus în valoare imaginaţia şi simţul artistic: Bram Stoker\'s Dracula de Francis Ford Coppola în 1992, episodul pilot din Star Trek: Deep Space Nine, Escape from L.A. de John Carpenter şi Mystery Men.
A fost regizor artistic secund la Maverick. Portofoliul său artistic include Dangerous Game, Monkey Trouble, Braveheart, Assasins şi The Devil\'S Own.
* * *
DAVID GAMBLE (editor) a fost nominalizat la premiul Oscar în 1999, pentru contribuţia la Shakespeare in love, şi a primit un premiu BAFTA pentru acest merit.
Filmografia lui Gamble include Lucky Break, The Sight, My Son the Fanatic, Cold Feet, Truth or Dare, No Man\'s Land şi Tales of the City.
* * *
JOAN BERGIN (Costume) este una dintre cele mai bune creatoare de costume din Irlanda, lucrând atât în ţară cît şi în străinătate. Filmografia sa cuprinde My Left Foot şi Dancing at Lugnasa. Şi-a început cariera la Theatre and Architectural Design, unde a primit numeroase premii pentru creaţiile din ambele domenii.
A creat costumele din Translations de Brian Friel, care a fost pusă în scenă pe Broadway, cu Brian Dennehy în rolul principal, iar recent, creaţiile sale au fost văzute în David Copperfield, o producţie Hallmark în patru serii. Filmografia sa cuprinde: Reign of Fire, The Beautiful Game, un musical semnat Andrew Lloyd Weber şi Riverdance.
* * *
HARRY GREGSON-WILLIAMS (compozitor) a compus muzica din Spy Kids, Sinbad - The Legends of the Seven Seas, Shrek (pentru care a fost nominalizat la premiul BAFTA), Chicken Run şi Antz. A mai colaborat cu regizorul Joel Schumacher la Phone Booth şi cu producătorul Bruckheimer la Enemy of the State, Armaggedon, The Rock.