Nunta lui Figaro la Târgu Mureş

Cea mai recentă premieră de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş continuă linia începută în această stagiune, anume invitarea de regizori de peste hotare să monteze spectacole pe scena locală, două dintre numele promise prezentându-şi deja creaţiile publicului larg, anume Alexandre Colpacci şi Achile Roselletti. Cel de al treilea nume este acela al Renatei Scant, directoare a Companiei Renata Scant din Grenoble, actriţă şi regizoare, directoare şi a Festivalului de Teatru European din Grenoble, festival iniţiat în anul 1985. Renata Scant nu este la prima colaborare cu Teatrul Naţional, ea interpretând în stagiunea trecută rolul titular în piesa "Regina Iocasta" de Constantin Zărnescu, montată în limba franceză. Ca regizoare de această dată., ea propune comedia "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais, piesă cunoscută mai ales operei compuse de către W.A. Mozart.

Personalitate controversată la vremea sa, Beaumarchais a fost ceasornicar, profesor de muzică, scriitor, agent secret, răsfăţat al doamnelor (cum suna titlul unui destul de recent film despre autor), traficant de arme, partizan al războiului american pentru independenţă şi al revoluţiei franceze. Lăsând la o parte celelalte piese de teatru ale sale, "Nunta lui Figaro" este o lovitură sub centură dată nobilimii, deşi autorul depindea de aceasta pentru a-şi asigura mijloacele de subzistenţă. El se regăseşte în personajul Figaro, cel care joacă feste, împreună cu iubita lui, camerista Suzon, contelui infidel şi gelos. Din toată această afacere nobilimea iese cam şifonată, iar oamenii de rând arată cât de bine se pot descurca şi ce feste pot juca bogaţilor bazându-se numai pe agerimea minţii lor. La sfârşit, evident, toate se aranjează în modul cel mai bun cu putinţă pentru fiecare dintre personaje, toată lumea se împacă în fine cu toată lumea, dar cei care au fost ridiculizaţi păstrează acest stigmat, chiar dacă soluţia finală este o reconciliere formală între toţi participanţii la joc. Inteligenţa replicilor, savoarea lor, care se păstrează şi după două secole de la premiera franceză, în 1783, reclamă din partea echipei de producţie obligaţia de a ţine un ritm alert şi vioi pe tot parcursul spectacolului. Din acest punct de vedere, pariul cu textul a fost câştigat.

Regizoarea Renata Scant a optat pentru o punere în scenă în cel mai tradiţional mod cu putinţă, lăsând piesa ancorată în timpul ei, neaducând-o în nici un fel înspre prezent, opţiunea ei dovedindu-se a fi una foarte agreabilă. Distribuţia aleasă este una tânără, cu actori talentaţi şi cu mare poftă de joc, care construiesc împreună o echipă bine sudată, nu se eclipsează unul pe celălalt, dimpotrivă, se completează şi se antrenează reciproc, păstrând astfel reprezentaţia pe ritm susţinut timp de aproape două ore şi jumătate, cât durează spectacolul. Binevenită este distribuirea Roxanei Marian în rolul Suzon, actriţa construind o cameristă plină de graţie şi prospeţime, plină de viaţă, şi dându-i acea doză de ghiduşie şi acea plăcere a jocului, care o fac să se muleze extrem de bine pe datele personajului. Gabriel Dumitraş este, la rândul său, acel Figaro pe care ni-l închipuim cu toţii, extaziat, agitat, îndrăgostit, gelos, jucăuş, războinic, apărător al onoarei iubitei sale. Celebrul monolog al lui Figaro este atacat în forţă de actor, care îl duce cu bine la capăt, în semiobscuritatea scenei, respectiv grădinii castelului pe timp de noapte. Este o bună revenire pentru tânărul actor, ale cărui certe calităţi artistice nu prea au fost exploatate în ultimul timp (la fel stau lucrurile şi cu Roxana Marian, de altfel). Bogdan Fărcaş, distribuit până acum aproape numai în roluri ingrate (dacă nu ne gândim la "Rashomon"), face o figură foarte bună în rolul contelui, evoluţia lui fiind una din surprizele plăcute ale serii. La fel, Paula Chirilă ne oferă o contesă când autoritară, când sfioasă, când îndrăgostită, când jucăuşă, păstrând însă o linie consecventă în construirea personajului său. Compoziţia lui Liviu Topuzu în grădinarul turmentat este, la rândul ei, savuroasă. Între vârfurile distribuţiei se numără şi Marius Turdeanu, pajul Cheruvin, aflat la vârsta primelor descoperiri în amor, îndrăgostit de orice femeie care îi iese în cale, actorul fiind într-o formă fizică şi interpretativă de excepţie în acest moment. Ceilalţi actori din distribuţie evoluează fiecare corect, curat, dar fără a ne surprinde în vreun fel. La capitolul ilustraţie muzicală, W.A. Mozart întregeşte în mod fericit reprezentaţia, muzica adiţională compusă de Jozsef Hencz fiind una peste care se poate trece destul de repede.

Un minus, totuşi, există, iar acesta este la decoruri. Renata Scant şi.-a adus colaboratorii permanenţi din Franţa, anume Eric Priano pentru decor şi Eric Chambon pentru costume. Dacă în cazul lui Eric Chambon se poate spune că a creat nişte costume frumoase, în culori proaspete şi pastelate, care cad foarte bine pe actori şi care le permit şi libertatea de mişcare necesară, decorul lui Eric Priano, chiar dacă este funcţional, este lipsit de prospeţime, el fiind prea sumar (o mare parte a scenei rămâne descoperită, dând impresia tot timpul că lipseşte ceva, că unele piese de decor încă nu au fost aduse în scenă) şi, în aparenţă, chiar prăfuit (la o examinare mai atentă se poate constata că decorurile sunt noi, dar acest lucru nu se vede din prima, ceea ce e în dezavantajul montării, care, astfel, pierde din strălucire). Mai mult, este un decor care pare să înghită lumina de pe scenă, fiind uneori chiar puţin cam instabil.

Ar mai fi de menţionat grupul de figuranţi, studenţi ai Universităţii de Artă Teatrală din Tg. Mureş, care evoluează dinamic şi omogen (poate că ar mai fi puţin de lucrat la dansul de la nunta lui Figaro şi a lui Suzon, unde unii dintre ei erau cam crispaţi). Ingenios şi dinamic este începutul spectacolului, în holul teatrului, cu armata de slujitori de la castel care aleargă prin tot foaierul şi printre spectatori, în toiul pregătirilor pentru nunta lui Figaro. Acest început inoculează încă din start bună dispoziţie, care se menţine apoi pe tot parcursul montării.


NUNTA LUI FIGARO
de Beaumarchais

Decoruri: Eric Priano
Costume: Eric Chambon
Muzica: W.A.Mozart, Jozsef Hencz
Regia artistică: Renata Scant

Distribuţia: Gabriel Dumitraş (Figaro), Roxana Marian (Suzon), Paula Chirilă (Contesa), Bogdan Fărcaş (Contele), Liviu Topuzu (Antonio), Marius Turdeanu (Cheruvin), Marinela Popescu (Marceline), Mihaela Mihai (Fanchette)

Premiera: 18 martie 2004, Sala Mare a Teatrului Naţional din Tg Mureş