Sunt lumânări pe mese şi, după ceremonie, va urma o recepţie. Noi, la presă, am şi mâncat. Când am ajuns aici, în urmă cu o oră, se aşezau platourile. Jurnaliştii - nu mulţi, dar mai ales cei de la agenţiile de presă - vin din timp ca să aibă vreme să-şi deschidă calculatoarele, să guste ceva, să bea o cafea şi să înceapă să scrie.
N-am prins-o pe Anamaria Marinca pe covorul roşu. Ea va fi astă seară unul dintre prezentatori, împreună cu câţiva - foarte puţini - dintre tinerii actori europeni care au participat la programul Shooting Stars (care se desfăşoară anual în cadrul Festivalului de la Berlin).
Dar am văzut-o pe Dame Judi Dench - într-o frumoasă rochie neagră şi fără palton. N-a schiţat niciun gest de neplăcere. La 3 grade, a dat autografe şi a stat la pozat - zâmbind cu căldură tuturor. Academia Europeană de Film îi acordă în acest an un premiu onorific.
(Mă surprinde de fiecare dată când o aud citind comentariul la vreun documentar sau la vreo reclamă. Cred că o face nu pentru că n-are destui bani, ci pentru că nu se consideră vedetă şi nu crede că are vreun statut care i-ar interzice s-o mai facă. Ceea ce o face şi mai simpatică.).
E, cred, a patra ceremonie a Premiilor EFA la care particip, dar de fiecare dată nu ştiu cum se face că mă nimeresc tot lângă jurnaliştii spanioli care stau toţi la un loc şi vorbesc tare. Tocmai a început ceremonia, pe scenă se ţin nişte discursuri, dar la noi, la presă, nu e sonor.
Spaniolii au reclamat primii defecţiunea şi adineaori a venit cineva din staff să ne spună că se lucrează la remedierea problemei. Nu pare nimeni îngrijorat - premiile încep să se dea de la ora 20. Pe scenă cineva cântă la contrabas - aici nu se aude nimic, decât vag de tot dinspre sală (pentru că suntem, am mai spus-o cred, în aceeaşi clădire).
Până m-am întors de-afară de la ţigară s-a reparat şi sunetul. Dar încă se aude rău. Spaniolul de lângă mine se uită la un meci de fotbal pe laptop. Prezentatorul Mikael Bertelsen le face instructajul celor din sală, înainte de intrarea în direct a televiziunilor (ceremonia se transmite în 40 de ţări).
Să nu se ridice să meargă la WC (sunt camere de filmat peste tot, şi or să se facă de râs), să nu fumeze pentru că sunt înconjuraţi de poliester, să aibă grijă când urcă pe scenă şi să nu cadă în apă (e apă în spatele scenei). Face cu cei de la mese exerciţii de standing ovations, iar la sfârşit le strigă: "Contez pe voi! Help me!"
Acum e din nou linişte. Ar trebui să intram în direct... A început muzica. Spaniolii încep să danseze în scaune. O jurnalistă spaniolă se ridică şi se plimbă prin faţa ecranului. Tare se mai frichinesc spaniolii ăştia!
Mikael Bertelsen spune că se bucură că Premiile EFA se ţin la Copenhaga "ca să vedeţi că nu suntem aşa de deprimaţi cum ne arată filmele"...
Premiul People's Choice 2008 (care s-a votat şi la noi, pe cinemagia.ro) e înmânat de Julia Jentsch şi un tânăr danez al cărui nume nu-l reţin lui David Yates pentru Harry Potter and the Order of Phoenix. Mulţumiri sobre.
Din cele 1000 de filme realizate anul trecut, 44 au fost reţinute pentru lista din care s-au făcut nominalizările - spune gazda ceremoniei. (Printre care şi Boogie de Radu Muntean.)
Se anunţă premiul Scenaristul european al anului, care va fi înmânat de Maciej Stuhr şi Hannah Herzprung. Gomorra!! Spaniolii aplaudă.
Premiul de imagine "Carlo di Palma" i se acordă tot lui Gomorra! Oscar Faura (El orfanato) se ridicase pentru că îşi auzise numele, dar erau doar replicile prezentatorilor care spuneau că ar putea câştiga oricare dintre cei nominalizaţi.
Premiul UIP, pentru scurtmetraj - singurul film care e premiat în această seară cu bani - 2.000 de euro, este decernat lui Darren Thornton (Irlanda) pentru Frankie (nominalizat după ce primise Premiul UIP la Berlin.).
Am văzut-o pe Anamaria Marinca în sală. E îmbrăcată în negru.
E chemată pe scenă Marianne Faithfull, care anunţă Premiul European Achievement pentru Dogma (mai devreme, una dintre jurnalistele spaniole întrebase insinuant: "De ce îi dau premiu Dogmei? Pentru că a murit?")
Premiul European Achievement in Cinema li se acordă celor patru fondatori ai Dogmei: Soren Kragh-Jacobsen, Kristian Levring, Lars von Trier şi Thomas Vinterberg. Sala se ridică în picioare.
Lars von Trier n-a spus nimic. E prezentat apoi un filmuleţ despre Dogma care începe cu imaginea studiourilor Zentropa, imaginea modificându-se o dată ce o voce din off reaminteşte cele zece porunci ale Dogmei - locaţie, culori, lumină naturală, regizorul să nu fie creditat, ratio 4:3 etc.
Premiul pentru cel mai bun documentar european - Premiul ARTE s-a anunţat în urmă cu ceva vreme, dar se decernează în această seară - filmului René de Helena Trestikova (Cehia).
Anamaria Marinca şi Bille August vor prezenta împreună - au arătat imagini din culise - Premiul Descoperirea europeană a anului 2008.
Anamaria Marinca e cea care anunţă premiul: Steve McQueen pentru Hunger!!! Steve McQueen spune că i-au trebuit cinci ani ca să facă filmul. Îi dedică premiul, cu lacrimi în ochi, prietenului său, directorul de imagine Robby Muller, care "acum nu se simte prea bine".
Tot Anamaria Marinca şi Bille August anunţă şi Premiul Regizorul european al anului: Matteo Garrone! Acesta avea emoţii când se anunţau nominalizările. Spune, cu statueta în mână, că este "un film dificil şi periculos. Mă bucur să împart premiul cu cei care locuiesc la Napoli şi trăiesc acolo ca într-o junglă."
(Matteo Garrone şi Anamaria Marinca)
Anne Geislerova înmânează Premiul FIPRESCI lui La Graine et le mulet / Cuşcuş cu chefal de Abdelatif Kechiche, premiu anunţat şi el înaintea ceremoniei. Acesta a spus că ia premiul ca pe un cadou de ziua lui de naştere. Mulţumeşte presei, e surprins să vadă cât de mult iubeşte lumea acest film.
(Chelnerii trec pe la noi printre mese ca să strângă farfuriile. Fotografii din spate vorbesc tare; ei şi-au terminat treaba.)
Stefano Accorsi (Italia) şi Paprika Steen (Danemerca) prezintă premiile de interpretare, ocazie cu care fac glume - sunt doi danezi nominalizaţi la premiul pentru cel mai bun actor, dar şi un acelaşi italian nominalizat pentru două filme.
Spaniolii aplaudă din nou: Toni Servillo (Gomorra şi Il Divo) este Actorul european al anului!
Din păcate, Actriţa europeană a anului e desemnată Kristin Scott Thomas, şi nu Sally Hawkins (cu care ţineam eu). Kristin Scott-Thomas n-a putut veni pentru că joacă într-o piesă la New York.
Mai iau Prix d'Excellence - Magdalena Biedrzycka pentru costumele la Katyn, iar Premiul pentru compozitorul european al anului - Max Richter pentru Waltz with Bashir.
Prezentatorul Mikael Bertelsen e foarte simpatic. Zice despre Mads Mikkelsen: "a obosit să i se spună că e cel mai sexy bărbat din Danemarca, dar adevărul e că am obosit şi eu." Mads Mikkelsen îi înmânează Premiul Lifetime Achievement lui Judi Dench. Aceasta îl ascultă emoţionată, îi tremură mâinile. Mikkelsen o ia de cot să nu se împiedice pe trepte şi îi dă premiul ca un cavaler, în genunchi.
Judi Dench e prima persoană care astă-seară se adresează şi alteţelor regale ale Danemarcei, care stau cu ea la masă. Zice că e prima oară în Danemarca, deşi are sânge danez în familie. E copleşită de premiu, la anul face 52 de ani de activitate. Începe apoi din curtoazie să spună două propoziţii în daneză.
Cum termină speech-ul, e din nou emoţionată; trebuie ţinută de mână ca să coboare. Prezentatorul o plimbă un pic pe scenă ca să-şi revină - "Ce aţi vorbit cu prinţul Danemarcei? Cine credeţi că e mai sexy, Mads sau eu?" - o întreabă.
Premiul cel mare, Filmul european al anului, e înmânat de Vivienne Redding ("pot să vă spun mama filmului european?" o întreabă gazda) şi de Wim Wenders ( "pot să-ţi spun tată?") Wim Wenders: "Am încercat timp de 20 de ani să-l aducem pe Lars von Trier la premiile noastre. Acum am schimbat tactica: am venit noi la el."
Vivienne Redding scapă un pleonasm, spune că El orfanato este "very extraordinary". Dar ce mai contează: Gomorra e Filmul european al anului!! Garrone: "Când faci un film eşti cu multă lume, acum sunt singur aici - nu e cinstit." Îşi cheamă colegii pe scenă - scenariştii şi pe Toni Servillo. Gomorra obţine cinci premii. El e marele câştigător al galei.
"Pe 11 decembrie e ziua lui Manuel de Oliveira" - mai anunţă Wim Wenders la final. "Va deveni unicul cineast centenar - şi încă lucrează", dar nu ştiu dacă îl mai ascultă cineva.
Toţi premianţii şi prezentatorii urcă pe scenă pentru poza finală.
"Acum relaxaţi-vă! Nu mai suntem în direct. Puteţi să faceţi ce vreţi, să vă scoateţi hainele. Urmează petrecerea!" - strigă iar Mikael Bertelsen.
De fapt, urmează conferinţa de presă. Povestea din Gomorra, în care e vorba despre puterea mafiei, e emblematică pentru Europa? Matteo Garrone: "Nu-mi place să judec ci să arat, iar ceilalţi pot judeca singuri. Gomorra vrea să arate realitatea mafiei dinăuntru, aşa cum a descris-o Saviano."
Cât de important e un premiu EFA pentru Judi Dench? Judi Dench:"Orice premiu e emoţionant, dar ideea de a urca pe scenă şi de a rosti un speech este o disperare. Nu reuşesc să mă obişnuiesc."
Se simte David Yates ca un inamic al Europei? David Yates: "E o întrebare foarte bună. Am avut de fapt o echipă multinaţională, din care făceau parte mulţi europeni."
Cum se simte Roberto Saviano pentru că nu poate călători cu voi? E supărat că nu poate merge şi el la festivaluri şi ceremonii? Unul dintre cei şase scenarişti ai Gomorrei: "Nu există cuvinte ca să descrii cum trăieşte acest scriitor. Ultima oară când l-am văzut ne-a spus că tot ce poate face e să continue să scrie."
Cum aţi reuşit să vă decompensaţi după zilele de filmare la Hunger? Steve McQueen: "Cu mult alcool".
Lucru care probabil se întâmplă acum, la petrecere.
Mulţumesc pentru atenţie, legătura în studio!