Albumul de debut al lui Scarlett Johansson e o incursiune în lumea unui semizeu al muzicii americane. Anywhere I Lay My Head conţine 10 piese ale lui Tom Waits şi o compoziţie proprie, în aceleaşi culori. Produs de Dave Sitek (responsabil pentru TV on The Radio), discul are o atmosferă magică, dar este, până la urmă, doar un set de cover-uri. Acum, există câteva modalităţi de a face un cover:
Cea mai curajoasă e reinterpretarea totală. În situaţiile fericite, rezultatul aproape că eclipsează originalul (Scissor Sisters - Comfortably Numb), dar, în cele mai multe cazuri, este o insultă auditivă (A Perfect Circle - What's Going On). Reuşita este proporţională cu creativitatea, dar totul are o limită.
(Scissor Sisters - Comfortably Numb)
(Pink Floyd - Comfortably Numb)
(A Perfect Circle - What's Going On)
(Marvin Gaye - What's Going On)
O altă variantă ar fi păstrarea caracteristicilor originalului - rezultatul fiind, în cel mai bun caz, un omagiu adus predecesorului (Ludovic Orban - My Way), iar în cel mai rău, o banalitate penibilă (Limp Bizkit - Behind Blue Eyes). Succesul depinde aici de potrivirea stilurilor. Paradoxal, Ludovic Orban e mai aproape de Frank Sinatra decât e Fred Durst de Roger Daltrey.
(Limp Bizkit - Behind Blue Eyes)
(The Who - Behind Blue Eyes)
(Faith No More - I Started a Joke)
(Bee Gees - I Started a Joke)
(Scarlet Johansson - I wish I was in New Orleans)
(Tom Waits - I wish I was in New Orleans)
(Scarlett Johansson - Falling Down)
(Tom Waits - Falling Down)
(Scarlett Johansson - Anywhere I Lay My Head)
(Tom Waits - Anywhere I Lay My Head)