În urmă cu două luni, în cadrul unei conferinţe de presă, directorul Răzvan Dincă anunţa proiecte deosebit de interesante, în prim-plan aflîndu-se primul festival - Viaţa e frumoasă - organizat de Teatrul de Operetă "Ion Dacian", extrem de ambiţios şi de incitant ca proiect. Acest festival s-a dovedit mai apoi ca fiind unul cu adevărat de anvergură, depăşind cele mai optimiste aşteptări.
Debutul a fost marcat prin noua montare, în regia lui Răzvan Dincă, a operetei straussiene Voievodul ţiganilor, care s-a dorit a fi o viziune modernă prin decorul său unic, conceput de scenograful Sandor Daroczy din Ungaria - o "schelă" metalică, compartimentată eficient datorită noii turnante inaugurate cu acel prilej -, prin costumele Doinei Levinţa, care răspund cerinţelor regizorale - corul este îmbrăcat în negru (or fi spirite...?), soliştii poartă fie straie negre sau turbane şi caftane turceşti (grupul lui Jupan), fie veşminte cochete de secol XIX, Saffi are o rochie roşie, apoi un fel de cămaşă de noapte albă, total străină ambientului şi chiar personajului, crescut într-o şatră, aşa cum străine sînt şi balerinele secondate de dansatori în negru, cu brîu roşu, mai aproape de costumul tradiţional rusesc, ca de altfel şi mişcarea lor (coregrafia îi aparţine lui Florin Fieroiu).
Momentele de umor sînt forţate, finalul nu prea are logică, Czipra moare şi... apare spiritul ei, un ursuleţ dresat, un cal alb sau purceii auriţi devin "pete de culoare", ideea excelentă a focului - ca simbol - te întîmpină chiar de la intrare, flacăra e purtată apoi de corişti prin sală, veghează pe scenă, dar... se pierde pe drum şi, în ansamblu, lipsesc tocmai atmosfera şi farmecul specific operetei! Distribuţia de premieră a alăturat soliste din generaţia matură - Daniela Vlădescu (o sensibilă Saffi), Bianca Ionescu (Arsena), Gladiola Niţulescu (o răsfăţată Mirabela), Claudia Hanghiuc (în rolul Cziprei, ca de obicei) - şi mai tineri colegi - Alfredo Pascu (într-o formă "de zile mari"), Ştefan Popov (impozant Barinkay), Orest Pîslaru (conştiincios Jupan), Ernest Fazekas (simpatic Ottokar, deşi... se spînzură cam des), Cristian Caraman (în Carnero) şi Daniel Eufrosin (Mihali); în ceea ce îl priveşte pe Viorel Ciurdea, nu se prea înţelege însă ce caută pe-acolo.
Corul a sunat bine, iar orchestra s-a străduit să fie la înălţime, cu Lucian Vlădescu la pupitru. Ansamblul a oferit şi un spectacol cu Văduva veselă, în atractiva versiune regizorală imaginată în vară de Béres Attila, invitat de la Budapesta, inaugurînd astfel o colaborare de cursă lungă (şi) în cadrul noii Uniuni a Teatrelor Muzicale Europene (iniţiativă a directorului Operetei), ce s-a concretizat, în cadrul festivalului, şi prin spectacolul Sylvia de Kalman (impecabil, clasic, perfect pus la punct, cîntat în maghiară), şi prin secvenţele din Romeo şi Julieta, un musical de Presguvric, care va fi realizat la noi de Kereny Miklós Gábor.
Trupele noastre pleacă în turnee cu partiturile interpretate în original, dar iată că oaspeţii de la St. Petersburg au oferit Baroneasa Lily de J. Huszka în limba rusă, la fel ca şi cei din Kiev, care au propus Prinţesa circului de Kalman. Orfeu în Infern de Offenbach a răsunat surprinzător în cehă, artiştii din Brno evoluînd corect (tot cu microfoane) într-o montare departe de ceea ce speram. În schimb, teatrul din Banska-Bystrica a cucerit, în Gypsy-Roots, prin perfecţiunea interpretării şi, mai ales, prin aducerea pe scenă a unei lumi necosmetizate, contrastînd cu dansul clasic al perechii de îndrăgostiţi, pretextul acţiunii (amintind de West Side Story) rămînînd unul secundar. Festivalul a găzduit, de asemenea, gale de operetă (cu solişti "ai casei" şi cu oaspeţi din străinătate) şi de balet (cu artişti în general superbi, din Elveţia, Germania, Brazilia, Japonia, Rusia, Italia, România) sau "Gala tenorilor", în care i-am aplaudat entuziast pe Alfredo Pascu şi pe Tudor Ilincăi (de la ONB), în vreme ce Vlad Miriţă a încercat să se ridice la nivelul partenerilor, acompaniaţi cu toţii de Orchestra "Pops", dirijată de Ilarion Ionescu-Galaţi.
În seria concertelor, s-a remarcat alăturarea, pentru prima oară, a celor două celebre viori Guarneri şi Stradivarius în opusuri de Vivaldi şi Bach, interpretate de Gabriel Croitoru şi de Alexandru Tomescu, în compania ansamblului "Collegio stravagante", condus de Mihai Ghiga, formaţie care a introdus apoi publicul în atmosfera de epocă prin prefaţarea proiectului Romeo şi Julieta. Lansarea CD-ului sopranei Doina Scripcaru, precum şi a altor volume, dialoguri şi conferinţe de presă, seri "vieneze", corale, recitaluri, expoziţii (Leonardo Da Vinci) etc., extinse prin colaborarea cu Muzeul "Enescu", Muzeul de Artă, Muzeul Bucureşti, ARCUB, Art Jazz Club, Club "Fabrica", cu biserici ortodoxe sau catolice, a atras mii de spectatori, încheindu-se la Sala Palatului cu Gotan Project.
Timp de două săptămîni, am revenit zilnic - în special - la Operetă, unde directorul teatrului, directorul artistic al festivalului, Alina Moldovan, şi consilierul pentru stagiunea camerală, Ştefan Doniga, au fost gazde extrem de primitoare, reuşind să creeze "starea" de eveniment a unei manifestări care merită toate laudele şi felicitările pentru concepţie, realizare şi noutăţi, aplauzele entuziaste şi sălile arhipline răsplătind efortul cu totul special care a făcut ca totul să pară... în firea lucrurilor.