România Liberă / martie 2003
Postul de televiziune cu plată HBO reia un film deosebit: Regele dansează (Le roi danse, Belgia-Franţa, 2000). Cine nu îşi mai aminteşte de filmul Farinelli, mare succes în Europa, dar şi la noi, lansat mai întîi în cinematografe şi apoi de cîteva ori difuzat la posturile de televiziune? Doar cine nu l-a văzut, probabil. Era vorba acolo de un cîntăreţ celebru al secolului al XVIII-lea, unul dintre aşa-numiţii Il Castrato, supranumit chiar astfel, a cărui cotă de celebritate şi de popularitate, statistic vorbind, depăşea cu mult pe cea a unui star pop din prezent, fie el Michael Jackson sau cine ne mai vine pe moment în minte. Mulţimile erau în delir pentru a reuşi să-l asculte pe viu, fiindcă nu erau mijloace de înregistrare, iar gloria a mers alături de el mult timp.

Fenomenul a fost real, dar, din păcate, nu vom mai şti niciodată cum sunau cu adevărat vocile acestor castraţi, care au provocat o astfel de isterie în epocă. Regizorul Gérard Corbiau, fiindcă el este legătura de unire dintre cele două filme, a continuat cu astfel de subiecte, legate de istoria muzicii, şi ne propune acum o viziune asupra lui Ludovic al XIV-lea, rămas în istorie pentru totdeauna drept Regele-Soare, indirectă (oricum, cu totul diferită de cea din puerilul Omul cu masca de fier), prin intermediul relaţiei sale cu compozitorul şi muzicianul Jean Baptiste Lully.

Cel mai important nume al epocii, creatorul muzicii care s-a cîntat şi s-a dansat la Versailles în acea vreme, Lully contribuie, prin muzica şi baletele compuse şi coregrafiate de el, ca şi prin devotamentul său, la transformarea adolescentului de 14 ani în viitorul Rege-Soare. În final, imaginea lui Louis rezultată este una de semizeu, de reprezentant al lui Dumnezeu pe pămînt, iar pentru aceasta este folosită din plin forţa muzicii şi a dansului. Deja Paul Barbăneagră ne-a demonstrat în filmul său despre Versailles că punctul maxim al absolutismului regal coincide cu maximul unei spiritualizări şi sacralizări a instituţiilor de guvernare feudale. Oricum, un film care va fi urmărit cu aceeaşi plăcere atît de fanii HBO, cît şi de fanii canalului muzical Mezzo, între care se produce astfel o fericită legătură.

Fişa tehnică :

Regia : Gérard Corbiau
Distribuţia : Benoît Magimel, Boris Terral, Tcheky Karyo, Colette Emmanuelle, Cécile Bois, Claire Keim
Regia: Gerard Corbiau Cu: Benoit Magimel, Boris Terral

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus