Bun venit în junglă! sau violenţa fără ştaif

Că violenţa este de departe mult mai extinsă în spaţiul urban decît în cel al naturii nu este greu de demonstrat. Că această violenţă de sorginte citadină poate invada cu uşurinţă spaţiile junglei adevărate pentru a se instala acolo, cu surle şi trîmbiţe şi mai ales cu interese economice, iarăşi este un truism care nu prea mai are nevoie de argumente.

Şi cum o monografie a celor două jungle, una din Los Angeles, unde eroul nostru, un vajnic recuperator de datorii ("The Rock"), împarte pumni cu nemiluita, şi cealaltă, adevărată, din Brazilia, unde un stăpîn modern de sclavi îşi face de cap (Christopher Walken), poate părea spectaculoasă, regizorul Peter Berg a adoptat o povestire ce structural nu prea se deosebeşte de firavele poveşti ale doxurilor de altădată. Angajat de un partener pentru a-i recupera fiul din jungla amazoniană, Beck (interpretat de "The Rock") îşi duce misiunea la capăt, nu însă înainte de a participa la recuperarea unei comori, la lupte de gherilă, la eliberarea exploataţilor din minele de aur prăduite de Hatcher, un personaj negativ, dotat cu mijloace supersofisticate de apărare care dau chix în faţa unor pumni bine antrenaţi. Filmul este de o puerilitate zguduitoare, personajele debitează platitudini în serie, întîmplările ieşite din sfera logicii adunîndu-se rapid, ca mărgelele pe aţă. Peisaje exotice, secvenţe de luptă cu muniţie din belşug, bătăi dure şi rareori şi cîte un strop de umor (cum ar fi atacul maimuţelor în junglă) nu aduc nimic nou, nimic spectaculos.

La finalul filmului, nu poţi decît să regreţi talentul unor actori, ca Sean William Scott (în rolul Travis) sau Christopher Walken ("răul" de serviciu), care se cheltuieşte în jungla de pe Amazon cu o poveste de adormit copiii, cu aventuri lipsite de orice noimă, cu conflicte trase de păr. Cele cîteva imagini splendide ale junglei autentice nu salvează filmul de enormul potenţial de platitudine.