Nu i-ar fi plăcut titlul. Cred că mi-ar fi trântit un "shut the fuck up, motherfucker!" de mi-ar fi mers fulgii. Să zicem că, începând cu 22 iunie 2008, am prins tupeu. Deşi nu m-a cunoscut şi chiar dacă m-ar fi cunoscut mă îndoiesc că s-ar fi deranjat pentru mine. Ei bine, eu unul am de gând să mă deranjez.
"Carlin mi-a influenţat vorbirea şi scrierile. Carlin mi-a devenit religie în locul catolicismului. Mi-am zis mereu că-i suficient timp să-i dau lui Carlin ce-şi dorea. Din păcate, s-a dus prea devreme... A fost şi, foarte probabil, va rămâne, cel mai deştept om pe care l-am cunoscut." Am ales să încep cu cuvintele lui Kevin Smith, scrise la câteva zile după ce arguably cel mai influent stand-up comedian dintotdeauna a plecat să se odihnească puţin. Nu-i vorba de lene şi nici de falsă pudoare - nu-mi permit să scrijelesc aici un omagiu clasic, în primul rând pentru că George ar râde şi cu fundul şi în al doilea rând pentru că ar suna exact ca un faux-pas (bullshit, zicea el) dintre cele pe care le înfiera cel mai abitir în speech-urile vulgar/hilare ce l-au făcut celebru.
I'm a modern man. A man for the millenium. Digital and smoke free. A diversified multicultural postmodern deconstructionist, politically, anatomically, and ecologically incorrect. I've been uplinked and downloaded, I've been inputted and outsourced. I know the upside of downsizing I know the downside of upgrading.
Prefer să-l las să vorbească, de dincolo de mormânt - după 40 de ani de comedie, 14 HBO specials, munţi de alcool, o seamă de scrieri alese pe sprânceană şi o mână de roluri care merg de la cult (seria Bill and Ted) la desăvârşit (Jersey Girl), trecând prin autostopistul felaţionist din Jay and Silent Bob Strike Back, cum să te apuci de un portret, fie el şi telegrafic?
I interface with my database and my database is in cyberspace, so I'm interactive, I'm hyperactive, and from time to time I'm radioactive.
Aş pofti totuşi să precizez ceva - delirurile verbale marca George Carlin nu puteau fi depăşite decât de inteligenţa-i infatigabilă şi de satira-i usturătoare. Ştiu că spunem "geniu" mai des decât ar trebui - să ne fie învăţătură de minte.
I'm feeling; I'm caring; I'm healing; I'm sharing. My output is down, but my income is up... I read junk-mail; I eat junk food; I buy junk bonds; I watch trash sports. I'm gender specific, captial intensive, user friendly, and lactose intolerant.
Şi încă ceva - veţi remarca, în absolut fiecare dintre spectacolele produse după anii '80, cum, la un moment dat, pe la mijlocul tiradelor furibunde, hohotele de râs au să vă îngheţe pe buze şi veţi fi siliţi (mă rog, unde e cazul) să gândiţi, să gândiţi aprig.
I bought a microwave at a minimall; I bought a minivan at a megastore. I eat fast food in the slow lane. I'm toll free, bite size, ready to wear, and I come in all sizes; a fully equipped, factory authorized, hospital tested, clinically proven, scientifically formulated medical miracle.
Şi după ce veţi fi gândit veţi fi voit să vă muşcaţi buzele, până la sânge - omul din faţa voastră, care pare să şteargă voios pe jos cu albii, cu negrii, cu evreii, cu Dumnezeu, cu Allah şi cu Buddha, cu politicieni şi esteticieni, cu suicidari şi latifundiari, spune de fapt cam ce trebuie spus, o spune răspicat, o spune articulat, o spune exact aşa cum (când?) trebuie.
I'm a rude dude but I'm the real deal, lean and mean, cocked, locked, and ready to rock; rough, tough, and hard to bluff.
Daţi search pe YouTube, daţi iama pe internet, cumpăraţi-vă DVD-urile sau scrieţi la HBO să achiziţioneze show-urile, căutaţi-l, găsiţi-l şi aplaudaţi-l pe omul care declara zâmbind că singurul Dumnezeu pe care-l cunoaşte este Joe Pesci... E târziu, recunosc, dar nu e încă prea târziu.
I take it slow; I go with the flow; I ride with the tide; I got glide in my stride; driving and moving, sailing and spinning, jiving and grooving, wailing and winning. I don't snooze, so I don't lose... I'm hanging in, there ain't no doubt, and I'm hanging tough, over and out.
Şi mai recunosc că ar fi fost o încheiere perfectă, dar dacă am început cu un prieten veritabil, voi încheia cu altul. Doamnelor şi domnilor, Jerry Seinfeld: "Ştiu că George nu credea în rai sau în iad. Ca şi moartea, erau doar pretext pentru comedie. Şi mă întristez şi mai tare când mă gândesc că, atunci când mă voi apropia de propriu-mi sfârşit, indiferent de ce tăvălug existenţial împiedicat şi cataclismic voi avea parte, în acea clipă va trebui să mă gândesc - "Carlin a făcut-o deja"."