Lucian - de la Lucifer...? Dacă da, e banal.
Viktor - de la Frankenstein? Dacă da, ce-are coada lui Shelley cu ştampila lui Stoker?
Sonja - de la Henie? N-aş pre-aş crede.
Janosh - de la Fazekas? Chiar c-ar fi tare!
Corvinus - de la Matei? Mă tem că da.
Orsova - de la Orşova? Nu m-ar mira.
Braşov - din Ţara Bârsei? Din păcate...
...Adică un talmeş-balmeş de noţiuni horror-ardelenesc-ignorante, într-o franciză care, cam pe modelul Alien versus Predator, îi pune pe vampiri şi werewolvi să se ia de păr (ceea ce, mai ales într-un sens, nu-i greu deloc). Relaţia cu lumea reală e lăsată cam în coadă de peşte, după ce o punctează câteva repere nu tocmai coerente (nobilii locali care vin să-i aducă tribut împăratului-vampir Viktor, un Conte Dracula ceva mai organizat, sau ştirea că "Lucian a jefuit două case din Braşov!"). N-are rost s-o luăm prea în serios, pierzându-ne în analize de fond, şi putem sări liniştiţi direct la poveste.
După Underworld (2003), şi Underworld Evolution (2006), ale lui Len Wiseman, franciza face o tumbă îndărăt, cu acest Underworld: Rise of the Lycans, preluat de un anume Patrick Tatopoulos, pentru a ne arăta cum a venit pe lume şi şi-a antamat cariera luptătoricească faimosul Lucian (Michael Sheen), într-un prequel articulat acceptabil cu corpul epic central. Altminteri, scenariul (Danny McBride, Dirk Blackman şi Howard McCain, pe lângă care au mai pus umărul Len Wiseman şi Robert Orr, cu toţii trudind în jurul personajelor create de Kevin Grevioux cu ajutorul lui Wiseman şi McBride - cu atâtea moaşe, mă şi mir că n-a rămas Lucian cu buricu' netăiat) oscilează între banalităţi previzibile şi inventivitate formulaică, urmărind cuminte o structură narativă simplistă, cu singura menire de a prilejui niscaiva confruntări în noapte, filmate cam confuz şi fără pic de fantezie.
Stilul plastic, cu întunecimi dominate de tente albăstrii metalic-cadaverice, peste care mereu intră hârşti lumina piezişă a câte unui fulger, e din nou stors până la saturaţie. Efectele speciale, ieftine - werewolvii, în formele lor lupeşti, arată pe cât de neverosimil anatomic, pe-atât de ţepeni psiho-motor, şi când aterizează din copaci, de pe stânci sau de pe alte stătăuri înalte, au cam aceeaşi elasticitate cu a unor cârpe ude aruncate de la balcon. La rândul lor, vampirii sunt seci şi clişeatici, schiţa lor de "instituţionalizare" nedepăşind cu nimic nivelul minim.
La fel de schematică e şi povestea de dragoste interzisă dintre domniţa vampiriţă şi werewolful de casă al lui tăticu'. Se întâmplă numai fiindcă la fel au păţit şi-n alte filme (de la Capulet şi Montague citire), şi-au văzut că merge. Nimic nu justifică, în plan psihologic, încălcarea tabuurilor - şi-i chiar păcat, fiindcă enunţarea unor accente zoofile din partea Sonjei (Rhona Mitra) chiar ar fi îmbogăţit interesant povestea. Nu glumesc: o undă de umor autopersiflant ar fi făcut bine, când păcatul majorităţii francizelor comerciale soiul ăsta e tocmai acela că prea se iau în serios. Noroc că secvenţa de amor pe metereze, la lumina lunii (pline, că altfel cum?) e frumuşel filmată.
După ce-a fost Tony Blair în The Queen, sau mai adineaori David Frost, în splendidul Frost/Nixon, plus alte roluri la fel de onorabile, Michael Sheen îşi permite să mai şi piardă puţin vremea pe-aici. În schimb, Bill Nighy îmburdă un Viktor atât de cabotin-isteric, încât nici ca-caricatură nu poate fi acceptat (mult mai credibil era cu tentaculăraia căpitanului Davy Jones pe faţă, în serialul Pirates of the Caribbean, ca să nu zicem vorbă mare amintind de compoziţia decentă a Generalului Friedrich Olbricht din recentul Valkyrie). Şi, în sfârşit, era inevitabil un personaj ca al lui Kevin Grevioux, la fel de convenţional şi inutil ca al său Raze, semn că formalismul corectitudinii politice a luat-o de mult prin bălăriile paranoiei. A înfige până şi într-un fantasy transilvănesc cu bampiri şi vârcolaci (nu-s ei chiar totuna cu werevolvii, da' noi nu ştim, deci îi traducem aşa) o fraternizare între un alb şi-un negru, e ca şi cum i-ai pune o brasardă cu zvastica lupului din "Capra cu trei iezi" - sau l-ai face pe cel din "Scufila moşie" fost securist, azi prosper om de afaceri (fără să te abaţi, fireşte, de la linia ecologistă!)
4 februarie, 2009, h. 04:05-04:48
Bucureşti, România