Ragtime (SUA, 1981), tradus impropriu prin Vremuri de restrişte, merită văzut, mai ales că este unul dintre cele mai puţin cunoscute ale lui Milos Forman, cu un succes mai scăzut faţă de lăudatele şi oscarizatele Zbor deasupra unui cuib de cuci, Hair sau Amadeus.
În distribuţie apar: Howard E. Rollins Jr., James Cagney (celebrul interpret al gangsterilor din filmele anilor ‘30 şi ‘40, aflat într-unul dintre ultimele sale roluri), Elizabeth McGovern (actriţă în mare vogă în acei ani, distribuită şi în capodopera lui Sergio Leone A fost odată în America, dar care nu a confirmat ulterior), Fran Drescher (chiar ea, "dădaca"!). În acest film Forman nu face altceva decît ceea ce face şi în celelalte pelicule realizate în SUA, adică să satirizeze modul de viaţă american şi să pună degetul pe tarele care macină sistemul, teoretic perfect, al democraţiei americane. De data aceasta, acţiunea este plasată în anii ‘30 şi microbul vizat este cel al rasismului, viciu structural al oamenilor din Sud, ca şi al sistemului administrativ de acolo.
Un jazzman de culoare ("afro-american", cum se spune acum) ajunge bogat şi celebru datorită talentului său deosebit, pe merit deci, dar succesul său îi înfurie pe nişte rasişti primitivi, care îi vandalizează casa şi îi distrug maşina nou-nouţă. Bietul om cere să i se facă dreptate, dar acest lucru este imposibil din cauza corupţiei şi rasismului care minează întregul aparat administrativ. Aşa că Coalhouse Walker Jr. umblă mult şi bine cu dreptatea în mînă, de parcă ar trăi într-o dictatură dintr-o ţară din lumea a treia, mai mult sau mai puţin bananieră.
Reprezentant principal al "noului val ceh" din anii ‘60, Milos Forman a realizat în ţara natală filme incomode, care puneau în discuţie îmbîcsitul mod de viaţă comunist. Din perioada cehă de creaţie a marelui regizor fac parte filmele: Concurs, Asul de pică, Dragostele unei blonde şi Balul pompierilor. Îngheţul care a urmat intervenţiei ruseşti din 1968 l-a determinat pe Forman să se expatrieze în Statele Unite. Acolo, sub aparenţa unora dintre cele mai mari succese ale filmului american, răsplătite cu ploi de Oscaruri, regizorul ceh a continuat să se ocupe de acelaşi lucru: şfichiuirea prostiei semenilor săi şi ironizarea închistării şi ipocriziei sistemului. Indiferent dacă este vorba de pompierii cretinizaţi de stilul de cazarmă comunist, de americanii sătui alergînd după bani ori de gardienii cuibului de cuci, atitudinea lui Forman este aceeaşi: de contestare a aşa-zisului establishment şi de apărare a excentricului, a marginalului. Aceasta este trăsătura care uneşte filmele din Cehia cu destul de diferitele, ca gen, filme americane ale sale: Taking Off (1970), Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975), Hair (1979), Ragtime (1981), Amadeus (1984), Valmont (1989) şi revenirea de mare forţă din anii ‘90 cu incisivele şi controversatele The People vs. Larry Flynt (1996) şi Omul din Lună (2000).