Piedras – Pietrele

Pietre mari – esenţialul vieţii noastre, pietre mici – întîmplările neînsemnate.

"În viaţă, mai întîi aliniem pietrele (piedras) mari cum ar fi dragostea, prietenia, familia şi cariera. În acest fel, vom găsi spaţiu între ele ca să potrivim pietrele mai mici, respectiv necesităţile noastre mai puţin însemnate. Dacă acţionezi în ordinea inversă, nu vei mai avea loc pentru pietrele mari. Cele cinci protagoniste ale filmului meu sînt femei care nu au fost în stare să-şi organizeze pietrele mari."

Aşa îşi defineşte Ramón Salazar, regizorul spaniol, primul său film de lung metraj. Pelicula istoriseşte traiectoria paralelă şi conflictuală a cinci femei: Anita, Isabel, Adela, Leire, şi Maricarmen. Toate doresc să îndepărteze pietrele care apar insistent în calea lor sau, mai rău, care le-au intrat în pantofi. Cu toate sînt cinci Cenuşărese în căutarea lui Făt Frumos şi a unei noi şanse în viaţă.

Filmul gravitează în jurul unui set de personaje care sînt inter-conectate nu foarte precis. Poveştile lor se intersectează în cîteva puncte şi story line-urile multiple ne amintesc de marele Robert Altman şi rafinatele lui filme.

Dar adevăratul erou al acestui film e, evident, oraşul Madrid care oferă canavaua întregii acţiuni. El ţine în palmă personajele, e stăpînul trotuarelor şi străzilor pe care acestea merg şi conferă un background plin de atmosferă pentru toate evenimentele. Salazar se întoarce punctual la anumite teme (pantofii, de exemplu) şi, în esenţă, încearcă să-şi construiască metaforele din ce în ce mai transparent. În acest demers îl ajută şi actorii excelenţi.