Arnaud Desplechin e creatorul celor mai dense poveşti cinematografice din acest moment în lume, iar Un conte de Noël poate fi vizionat cu aceeaşi voluptate cu care se citeşte un roman bun. Filmul durează aproape două ore şi jumătate şi a fost realizat cu o pasiune debordantă. Cineastul francez nu numai că nu are disponibilitatea de a-şi calcula fiecare mişcare în aşa fel încât să se facă inteligibil tuturor spectatorilor, dar refuză un stil curat, să-i spunem clasic, adoptând conştient un soi de impuritate care conferă autenticitate demersului său artistic.
E incorect însă să-l raportezi pe Desplechin la aşteptările publicului fiindcă, deşi nivelul vizual pare o joacă în filmele lui, nu e o joacă cu alţii, ci cu sine însuşi. Subiectul filmelor e însă grav în general la el, Un conte de Noël nefiind o excepţie în acest sens. Junon, interpretată de Catherine Deneuve, suferă de o maladie gravă, singura salvare pentru viaţa sa putând-o constitui un transplant de la unul dintre cei trei copii. Nici Elizabeth (Anne Consigny), nici Ivan (Melvil Poupaud) nu sunt compatibili cu ea, singura speranţă rămânând Henri (Mathieu Amalric). Problema este că Henri a fost practic exclus din familie cu câţiva ani în urmă din cauza neînţelegerilor cu Elizabeth. Deoarece situaţia e gravă, aceasta acceptă să revină asupra deciziei şi îi scrie fratelui înstrăinat, cerându-i să o ajute pe mamă. Cum momentul coincide cu perioada Crăciunului, scrisoarea reprezintă un pretext pentru familie de a se reuni pentru prima oară după mult timp.
Aş putea rezuma filmul în câteva pagini şi nu cred că aş cuprinde complexitatea demersului scenaristic al lui Desplechin. Fiecare personaj are propriile poveşti, doar schiţate în film, şi se raportează, cum e şi firesc, diferit la ceilalţi membri ai familiei. Un conte de Noël surprinde doar vârful icebergului acestor vieţi aparent întortocheate, în fapt prin nimic mai spectaculoase decât a oricăruia dintre noi. Desplechin ştie să nu cadă în clişee şi, prin construcţia personajelor, recreează o lume complexă, palpabilă, care poate fi receptată cu toate simţurile. Actorii, toţi, sunt incredibil de fireşti şi de personali, par în permanenţă că îşi joacă propriile roluri. Pentru Catherine Deneuve în special, rolul are o importanţă deosebită, având forţa necesară de a-i retrasa cariera, deschizându-i calea spre partituri viitoare adaptate vârstei sale (65 de ani).
Regia e delirantă moment cu moment, Desplechin fiind în poveste, atât emoţional, cât şi vizual, ceea ce creează pentru spectator senzaţia de intruziune, aproape voyeuristică, morbidă în existenţa acestor străini. S-ar putea ca Un conte de Noël să fie filmul anului pe ecranele noastre, aşa că nu îl rataţi. V-aş recomanda însă să nu intraţi în sala de cinema obosiţi, fiindcă povestea francezului vă va solicita într-o mare măsură atenţia.
Un conte de Noël / Poveste de Crăciun, Franţa 2008
Regia: Arnaud Desplechin
Cu: Catherine Deneuve, Mathieu Amalric, Chiara Mastroianni.