A trebuit să ajung la Mons, în Belgia, unde Le Festival du Film d'Amour îşi sărbătorea cei 25 de ani, pentru a descoperi o minunată actriţă-copil de origine română, Catinca Untaru, într-o producţie americano-englezo-indiană, The Fall, a regizorului de origine indiană Tarsem Singh, asistentul lui David Fincher pe platourile recentului The Strange Case of Benjamin Button...
...dar ce legătură are un Festival al filmului de dragoste cu o fetiţă de 9 ani? Are, pentru că aşa cum a fost ea concepută, manifestarea despre care vorbesc nu s-a dezvoltat doar pe teritoriile guvernate de Cupidon, chiar dacă trofeul simbolic rămâne Inima de cristal. Nimic din ceea ce aparţine domeniului afectiv nu-i este străin festivalului. Aşa se face că, anul acesta, o astfel de Inimă (destul de grea, între noi fie vorba) a revenit lui Adrian Sitaru pentru scenariul filmului Pescuit sportiv (botezat Picnic), decizie a unui juriu condus de cunoscutul actor Niels Arenstrup (De battre mon coeur s'est arrêté), din echipa acestuia făcând parte şi Anamaria Marinca.
Am fost prezenţi şi în secţiunea necompetitivă Regards croisés, cu Schimb valutar / Exchange, al lui Nicolae Mărgineanu (invitat împreună cu Maria Ploae). Selecţionarea filmelor noastre, cu tematica lor ştiută, demonstrează că sub acoperişul cuvântului "Amour" îşi găsesc adăpost până şi rămăşiţele unor iubiri chinuite sau ameninţate, a căror traiectorie nu poate fi uşor ghicită. Familia, dramele destabilizării, dezintegrării, ale stingerii sau imposibilităţii comunicării, descoperirea aproapelui s-au aflat mereu în centrul atenţiei selecţionerilor (preşedinte Elio di Rupo, delegat general André Ceuterick). Nu este de mirare că acum trei ani (când Marcel Iureş era jurat), un film precum Tsotsi, din Africa de Sud, a fost premiat aici, înainte de a lua Oscarul.
De altfel, aria geografică a căutării mlădiţelor cinematografului s-a extins de la an la an, multiculturalismul fiind una dintre ţintele festivalului. La actuala ediţie am văzut filme ale unor pionieri din Insulele Capului Verde sau din Seychelles. Competiţia a inclus alături de nume cu rezonanţă, precum François Dupeyron (Franţa), Amos Kollek (Israel), Daniel Burman (Argentina), cineaşti încă în căutarea unui drum: Rashid Masharawi (Palestina), Anna Negri (Italia) sau Damian Harris (SUA), fiul marelui actor care a fost Richard Harris. Premiile s-au împărţit între cineaştii mai sus amintiţi, favoritul numărul unu fiind Rashid Masharawi cu Laila's Birthday (un tată izbuteşte să ajungă acasă, la aniversarea fiicei sale, după tot felul de întâmplări aproape obişnuite pentru oamenii obligaţi să înfrunte zilnic primejdii). Tot un părinte este şi eroul lui Amos Kollek din Restless, actor israelian ce-şi câştigă existenţa la New York, din mici showuri literare improvizate, departe de un fiu pe care nu l-a cunoscut niciodată. Protagonistul (emoţionant) Moshe Ivgy a primit Premiul de interpretare masculină, juriul transmiţându-ne mesajul unei opţiuni extrem de uşoare, excelenţa actorului fiind evidentă. Am înţeles că nici cu Premiul feminin nu au fost probleme. Actriţa africană Félicité Wouassi a spart rândurile cu rolul ei de mamă neocolită de necazuri nici măcar în ziua nunţii frumoasei ei fiice, aşa cum şi-a imaginat-o François Dupeyron în Aide toi, le ciel t'aidera. "Cerul te ajută", să nu trecem peste acest amănunt, dacă nu-ţi pierzi, printre altele, umorul. În film apare actorul Jacky Ido din Burkina Fasso de la care am avut plăcerea să aflu că primeşte sute de scrisori din România, semnate de tinere avântate, gata să calce pe urmele eroinei din filmul Die Weisse Massai / Îndrăgostită de un Masai, alias fermecătorul, atleticul Jacky (fost jucător de basket), stabilit în Franţa. Mare-i grădina cinematografului!