Oricît ar părea de ciudat pentru oricine o vede pe Bette Davis în The Whales of August, film din 1987 semnat Lindsay Anderson, rolul de aici nu avea să fie ultimul din prodigioasa ei carieră: doi ani mai tîrziu avea să apară într-o prostioară cu alură de telefilm, Wicked Stepmother, unde juca o vrăjitoare care, cînd nu se transformă într-o pisică neagră, fumează nonstop. Dar e ultimul rol al lui Lillian Gish, care avea 93 de ani cînd s-a turnat filmul şi care a murit aproape centenară.
Gish fusese descoperită în 1912 de D. W. Griffith, jucînd apoi în toate filmele acestuia - printre care cele două capodopere: The Birth of a Nation şi Intolerance. Însă invenţia sonorului avea s-o treacă în şomaj pe actriţa cu aparenţă fragilă şi structură de stîncă, anii '30 fiindu-i cu precădere săraci în filme. Sporadic, a continuat să joace - în special în seriale de televiziune - pînă cînd, în 1955, Charles Laughton i-a oferit un rol de aur în antologicul The Night of the Hunter. În 1978, o apariţie episodică în ferocele A Wedding al lui Robert Altman o-nfăţişa în chip de madonă a matriarhatului şi de sfîntă a senectuţii murind senină în toiul pregătirilor/dezastrelor de nuntă, cu părul alb desfăcut pe pernă ca o aureolă... Şi iat-o, nouă ani mai tîrziu, revenind în filmul lui Anderson: ea este Sarah, sora mai mare a irascibilei Libby (Davis, desigur) şi călăuză înţeleaptă a acesteia în noaptea dinaintea nopţii finale (Libby este oarbă).
Anderson (care-şi făcuse mîna în Anglia, fiind unul dintre reprezentanţii majori ai valului de "tineri furioşi") era - la 64 de ani - la primul său film în SUA; avea să fie şi ultimul. Lăudat de critică, The Whales of August - ecranizare a unei piese de teatru realizate chiar de autorul ei, David Berry - nu era genul de film după care să se omoare americanii: actorii au peste 80 de ani (pe lîngă Gish & Davis mai apar Ann Sothern şi Vincent Price), tonul e melancolic, soarele e-n asfinţit, casa din Maine pare-o albină osificată în chihlimbar. O sonată a deja-spectrelor din Sunset Boulevard, 40 de ani mai tîrziu, fără crima de acolo: singura crimă e bătrîneţea.