aprilie 2004
Directorul de imagine al unui film stă cu ochii pe toată lumea. Vede, ţine minte şi rămîne cu atenţia trează şi în afara filmărilor, descoperind chiar legături peste ani între epoci care vor să pară diferite. Vivi Drăgan Vasile, director de imagine la peste 50 de filme de ficţiune, mi-a povestit o astfel de relaţie între ultimele două regimuri româneşti: în vara anului 2003, echipa internaţională la care filma a fost obligată să evacueze decorul, la indicaţia lui Adrian Năstase, pe motiv că strică imaginea României. Iar în 1985, cînd de-abia începuseră filmările la Moromeţii, a fost chemat împreună cu Stere Gulea pentru a li se spune că Moromete (Victor Rebengiuc) nu trebuie să mai apară în film în picioarele goale, "ce-o să zică Europa?"

În urmă cu 20 de ani, în plină cenzură comunistă, au reuşit totuşi să-l păstreze pe Moromete desculţ în anumite secvenţe, dar în 2003, în democraţie, filmările coproducţiei germano-austriaco-maghiare au fost oprite din cauză că acţiunea filmului, regizat de Robert Pejo, american acum, emigrat la vîrsta de opt ani din România, se desfăşura la o groapă de gunoi, fictivă, bineînţeles, amenajată de echipa de scenografie cu aprobările autorităţilor locale, undeva lîngă Racoş, în judeţul Braşov. Filmul vorbea despre vieţile unor oameni sărmani, cum sunt şi în Occident şi peste tot, "pentru că există într-o lume murdară şi suflete extraordinare. În fond şi Pămîntul poate fi considerat o mare groapă de gunoi în care ni se întîmplă drame, tragedii sau bucurii..." Primul ministru a spus într-o teleconferinţă să-şi ia imediat gunoaiele şi să le ducă la ei. Din păcate cineaştii străini şi-au dat seama că în România mai există cenzură; atunci a fost stricată cu adevărat imaginea ţării.

L-am numit pe V.D.V. "alien" al cinematografiei ungureşti pentru a fi în ton cu stilul lui filozofic-şugubăţ şi referindu-mă la faptul că printre multele sale premii de imagine (dintre care Occident, Furia, Patul conjugal sau Moromeţii) şi inclusiv participarea cu trei pelicule la Cannes, se numără premiul pentru imaginea unui film maghiar - The Section, regizat de Peter Gothar - oferit de criticii de la Budapesta, Vivi Drăgan fiind primul străin răsplătit astfel.

Şi mai există şi proiectele deosebite ale Fundaţiei Arte Vizuale, pe care a înfiinţat-o în 1992, ultimul dintre ele fiind un desen animat în stil clasic, Boborul (r. Radu Igaszag), după Caragiale, o noutate absolută fiind rolul lui Victor Rebengiuc ("Sper să mai ciugulim ceva premii"). Însă Fundaţia Arte Vizuale a "înhăţat", putem spune, mai bine de 60 de premii în ţară şi în străinătate, iar documentarele realizate aici au fost difuzate în Danemarca, Olanda, Franţa, Ungaria, Germania şi, mai puţin, la noi. Alt proiect finalizat recent de echipa fundaţiei (Velvet Moraru, Neil Coltofeanu, Alecu Solomon) este legat de conservarea patrimoniului nostru cultural. "Este un mic bulgăre de aur care va avea valoare în timp. Aceste meşteşuguri şi obiceiuri dispar; trist, dar firesc". Aşadar, este vorba de realizarea a trei volume ale enciclopediei etno-culturale CD-ROMania, Transilvania de sud, Maramureş-Bucovina şi Muntenia-Oltenia, care cuprind cîteva mii de fotografii recente, alte cîteva sute de fotografii de epocă şi texte concepute de specialişti şi, în paralel, 150 de ore de filmare cu obiceiuri, meşteri şi artişti populari. O arhivă care l-ar fi făcut fericit pe Dimitrie Gusti.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus