Intervention, realizat de Mary McGuckian şi ieşit pe ecrane în 2007 (dar care ajunge de-abia acum pe ecranele româneşti), a fost în mare parte improvizat de un ansamblu de actori dintre care se remarcă Jennifer Tilly, Andie MacDowell, Colm Feore şi Kerry Fox.
Este vorba despre un film independent, făcut cu puţine resurse şi într-un timp foarte scurt. Dar ceea ce ar fi fost interesant pentru un spectacol de teatru în care continua spontaneitate a actorilor i-ar fi putut antrena şi pe spectatori devine pe ecran un experiment nu foarte inspirat sau suficient dezvoltat nici în privinţa poveştii, nici în cea a realizării.
Într-o clinică din New Mexico, un cuplu căsătorit, de psihologi, se ocupă de cazuri de dependenţă folosind o metodă de terapie neobişnuită. Un weekend cu vizite ale "aparţinătorilor" la care ies scântei îi determină pe psihologi să facă şi terapie de cuplu.
Galeria de personaje - nu toate egal individualizate, numără o soţie care s-a dus cu psihologii după ea în Anglia aproape răpindu-şi soţul (care e vedetă porno); pe soţul acesteia, dar şi pe amanta lui; pe o artistă cunoscută care soseşte pentru a-şi susţine tovarăşul de viaţă, pe un alt cuplu mult mai puţin băgat în seamă (deşi interpretat de doi actori interesanţi) şi, în fine, pe cuplul de psihologi care traversează el însuşi o criză.
Treptat, devine evident că personajele pe care e clădită povestea sunt soţul-vedetă porno, soţia acestuia şi amanta blondă. Interpretările sunt solide - în limitele convenţiei filmului, ceea ce face ca triunghiul să nu-şi rupă unghiurile şi mişcarea continuă a celor trei personaje să aibă consistenţă.
Jennifer Tilly dă de departe cea mai bună interpretare din film dar, din maniera în care înaintează acesta - ca un ceva care merge undeva -, până la urmă se conturează şi ideea că filmul poate fi, de fapt, pregătirea unei despărţiri şi conştientizarea, de către personaje, a momentului când orice terapie de cuplu devine inutilă.
În lipsa unei structuri clare, povestea bazată în mare parte pe improvizaţie a crescut ca iarba netunsă. Evident, intenţia regizoarei a fost să sprijine prin imagine şi montaj, nu doar prin poveste şi jocul personajelor, senzaţia de lucru ce creşte sub propriii noştri ochi.
Şi scenariul, şi felul în care arată filmul îţi dau senzaţia ori că materialul filmat nu a fost suficient afânat, ori că filmul mimează o spontaneitate pe care o regăseşte doar de câteva ori.
Deşi reuşeşte câteva momente dramatice, opera lui Mary McGuckian nu trădează o viziune unitară şi omogenă, sau, dacă există vreuna, aceasta este dorinţa de a face un film independent prin orice mijloace. Sau de a crede că orice e spontan e şi "independent".
Şi opţiunile directorului de imagine sunt de multe ori facile şi nejustificate. De exemplu, de ce ai vrea hodoronc-tronc să filmezi personajele pitit pe după copac, de la zece metri distanţă, dacă nu există un unghi subiectiv şi nici senzaţia că personajele sunt într-un oarecare pericol?
Intervention nu este un film care să merite nici măcar deranjul de a fi dat jos de pe net (cum văd că se practică), de aceea îl recomand celor care mă înjură anonim când îndrăznesc să nu-mi placă filmele care le plac lor.
Sunt convinsă că aceştia vor aprecia filmul ca fiind "foarte interesant" (mai ales că se întâmplă tot timpul ceva pe ecran, nu?) şi având, desigur, proporţiile cuvenite de "raţiune" şi "suflet".
Vizionare plăcută!
Intervention / Dezintoxare
Regia: Mary McGuckian,
cu: Jennifer Tilly, Andie MacDowell, Colm Feore, Donna d'Errico.