Despre trompe-l'œil numai de bine - Amor omnia

Amor omnia este o montare specială, în primul rând pentru că propune la Timişoara o formulă deosebită: spectacolul non-verbal. Muzica lui Tibor Cári te aruncă în visare, te eliberează de dominaţia cuvintelor, existente doar în relief. Imaginile spectacolului sunt puternice, cu atât mai mult cu cât, nefiind îngrădiţi de un text, ni le putem ajusta mental. La bază stă căutarea (uneori chiar prea insistentă) ideii de iubire.

Spectacolul se compune din scene care surprind tema iubirii cu multiplele ei faţete: îndrăgostire, ritual, pasiune, toate plăsmuind variaţiuni expresive. Amor omnia supralicitează limbajul corporal şi întâlnirile fericite de lumini şi umbre (care par deseori păcăliri ale ochiului) şi (în)cântare acustică: bandă înregistrată, dar şi cântece live pentru care actorii se servesc de voci şi de diverse instrumente ne/convenţionale. Combinaţia are efecte surprinzătoare.

Un debut iniţial foarte frumos (poate puţin prea lung): furate de joc, personajele se alintă. Descoperă un izvor (energie, inspiraţie, sursă a iubirii). Experimentează. Le place, aşa că beau cu nesaţ în doi, dar izvorul nu mai curge, atunci când sunt egoişti şi fiecare vrea prea mult pentru sine. Povestea de iubire e spusă prin intermediul chipurilor, mâinilor şi sunetelor.

O scenă cercetează iubirea-ritual (muzica o susţine impunător): (in)fertilitate, naştere, violenţă. Relaţia devine un amestec de pasiune şi disperare. O altă tratează realităţile posibile, existenţele trăite în imaginar. Ce se întâmplă atunci când imaginile din cap devin atât de reale încât ţi se scurg dureros printre degete, dar le simţi parfumul. Senzaţia mea a fost cea a unui număr de iluzionism: f antasmele apar şi dispar, aproape imperceptibil din faţa ochilor noştri.

Şi ar mai fi: cum e când îţi trăieşti viaţa în culori sau registre distincte, cu parteneri diferiţi, în indecizie? Hotărârea cea mai înţeleaptă pare a fi aceea de a rămâne cu tine; sau - iubirea constrânsă convenţional (dintre o fată şi alta) pentru care te lupţi - la lungimi de-un băţ, care-ţi asigură şi distanţa "care se cade" şi îţi conferă şi precauţiile faţă de tine; sau (o situaţie care mi-a adus aminte de o nuvelă a lui Barbey D'Aurevilly) iubirea care sfidează şi moartea unuia dintre parteneri; imagini frumoase, însoţite de muzică inspirată îţi induc apoi senzaţia de plajă, mare, joc în valuri, apus şi răsărit.

Salut iniţiativa Teatrului Maghiar de a avea o repetiţie cu public - deconspirare plăcută a unui număr ca de magie. Am revăzut cu bucurie în spectacol scena cu "Fata Morgana", iubirea-iluzie, pe sunete clănţănitoare de deşert selenar, cu umbre verzui şi negre. Amor omnia e un spectacol care trebuie savurat cu simţurile, care te bucură şi te impregnează de imagini.


Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" Timişoara
Amor omnia, scenariul şi regia Zheni şi Peter Pashov
Cu Kiss Attila, Kocsárdi Levente, László Pecka Péter, Lőrincz Rita, Magyari Etelka, Molnos András Csaba, Szilágyi Ágota, Tar Mónika, Tankó Erika, Nagy Sándor, Páll Anikó Katalin şi Vass Richárd, Molnár Róbert
Compozitor: Cári Tibor
Costume: Albert Alpár.