Premiul Cultural Europa al KulturForum Europa pentru Teatrul Naţional Timişoara şi Radu Afrim

Cultura nu este ceva natural. Este vorba de o realizare care trebuie "smulsă" cu efort naturii. Acest lucru este valabil pentru Europa şi mai ales pentru Europa. Toate aspectele pozitive imaginabile (spirituale, culturale şi sociale), care au dus la această idee, sunt periclitate dacă egoismele naţionale ignoră comunitatea ca întreg. Europa merită promovată şi este valoroasă în totalitatea moştenirii culturale şi sociale a fiecărui stat în parte, moştenire care trebuie încorporată, integrată şi exploatată.

Premiul Cultural Europa, decernat pentru prima dată în anul 1993 - anul Unu pentru Europa - atrage atenţia asupra acestor aspecte şi distinge personalităţi care lucrează la elaborarea ideii de Europa şi contribuie la punerea ei în practică; personalităţi care, prin eforturile deosebite pe care le depun, permit şi altora să realizeze că ideea de Europa înseamnă şansa unui model de convieţuire paşnică a multor oameni diferiţi, a căror diversitate este văzută ca fiind un potenţial bine-venit, o zestre, o posibilitate care ar putea fi utilă pentru soluţionarea problemelor complexe cu care ne confruntăm şi nu ceva înfricoşător, străin, care trebuie distrus.

Sub conducerea unei echipe tinere şi creative formate din Maria-Adriana Hausvater pe post de director general, Ion Rizea, colaborator şi actor al acesteia, precum şi cu un regizor implicat socio-cultural şi emoţional în persoana lui Radu Afrim, a luat naştere o operă de artă completă, un spectacol semnat Radu Afrim care entuziasmează: boala familiei m (...).

Fără peisajele de o întindere nesfârşită, fără şoseaua cu un vechi Fiat pe margine, care te poartă în neantul italian, numai limbajul străzii a fost păstrat. Asta aşteaptă cunoscătorul de la piesele puse în scenă de Afrim, şi nici în cazul de faţă nu este dezamăgit: nu există moarte fără scăpare, nici declin inutil, negativul este transmutat într-un frumos nou, real, teatral pozitiv. El nu vrea să schimbe societatea. El prezintă un grup social marginal (...), care ar putea fi plasat oriunde cu problemele sale. Ambientul unei foste cazarme amenajate de Velica Panduru ca decor pentru spectacol - un cadru compus din zidărie părăginită şi podele de lemn de un roşu aprins, din care răsare un desiş uscat ale cărui "luminişuri" servesc drept locaţii pentru jocul actoricesc - se întinde în faţa noastră ca o locaţie plină de simbolistică.(...)

Fascinează tablourile tridimensionale pe care le creează Radu Afrim, care este şi un excelent fotograf. Anostul, plictiseala, dialogurile care nu reuşesc să stabilească efectiv o comunicare, sunt înglobate în spaţiul colorat şi dau sentimentul că se nasc permanent tablouri noi, vii. Aici, cotidianul, mizeria şi cei care vegetează în ea sunt transformate într-o minunată operă de artă completă, compusă din culoare, acţiune şi zgomote: murdăria are o culoare, plictiseala un nume, un puzzle elaborat, care ilustrează orientarea regizorului, scenografiei şi actorilor spre realitatea socială şi spre cotidian, pentru a crea din acestea un nou frumos. Nu degeaba versiunea lui Afrim nu se sfârşeşte cu moarte şi haos. Aici, viaţa străzii se ridică precum o pasăre Phoenix din cenuşă transformându-se într-un tablou viu colorat, emoţionant, pe care Afrim îl pune în scenă în toate piesele sale şi pe care îl captează mereu fotografic. Aceasta duce cu gândul la Pier Paolo Pasolini, care s-a simţit întotdeauna legat de mediul suburban roman, pentru ai cărui hoţi, prostituaţi şi criminali mărunţi a manifestat simpatie (...). Afrim rămâne mai general, multinaţional, şi aduce omagiul unei categorii sociale marginalizate, care se extinde cu o repeziciune extraordinară.

Asemeni lui Pasolini, Radu Afrim tratează imposibilele posibilităţi ale reacţiilor interumane. Însă eroii săi "bine proporţionaţi" îi aparţin lui. El ni-i dăruieşte sub formă de imagini (...).

Ajuns aici, sunt deosebit de bucuros să subliniez însă o dată importanţa regizorului şi a Teatrului Naţional Timişoara pentru România şi pentru Europa. În următoarele săptămâni, timp de 11 zile consecutiv, această piesă va fi prezentată la Teatrul Odeon din Paris şi sunt sigur că va fi foarte apreciată. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât în felul acesta România transmite din nou o impresie pozitivă spre Europa, un obiectiv pe care îl urmăresc de mulţi ani în activitatea mea şi în materialele publicate, atât prin intermediul organizaţiei KulturForum Europa, cât şi în calitatea mea de jurnalist.

(...) Afrim ne oferă tablouri colorate ale neajunsurilor sociale, care se regăsesc sub forma aceasta aproape pretutindeni în Europa unei lumi tot mai globalizate, pe care creatorul de teatru român o prezintă într-un mod extrem de individual. El creează prin imaginile sale scenografice basme minunate, dulci-acrişoare, pune în scenă tablouri europene pe care le-am putea regăsi la Napoli, Marsilia, Manchester,... şi în cartiere muncitoreşti de la marginea multor altor mari oraşe, iniţiază interacţiuni interculturale, generează o sensibilizare interculturală, promovează competenţa emoţională prin intermediul unui mesaj multicolor de toleranţă, acceptare şi diversitate în România, pentru compatrioţii săi şi pentru Europa.

(...) Şi iată că am ajuns din nou la Timişoara, doamnelor şi domnilor. Anul trecut, am avut ocazia să privesc şi să aflu ce se crează în Timişoara din punct de vedere cultural şi artistic, cum se împletesc aici, în vestul României, iţele europene. Regiunea este una foarte deosebită.

Ştim cum plecând din acest loc, teatrul, s-a răspândit ideea de libertate. Însă şi ideea unei convieţuiri multiculturale este fundamentată aici de 400 de ani, o realizare europeană de care puteţi fi şi trebuie să fiţi mândri şi care în multe ţări europene nu a reuşit nici pe departe într-o asemenea măsură - în ciuda eforturilor. (...). Vă rog foarte mult să nu uitaţi acest lucru şi să fiţi mândri de acest exemplu pozitiv al României - un model pentru comunitatea noastră europeană - şi să păstraţi, să întreţineţi şi să extindeţi această formă de convieţuire socială.

Şi iată-ne ajunşi din nou la Premiul Cultural Europa 2009, distincţie acordată pentru o realizare care nu trebuie să fie originală, însă indispensabilă pentru ideea europeană pe drumul spre o casă europeană comună. Diferenţa faţă de alte distincţii europene constă în privirea orientată înainte. Se disting idei şi realizări care nu sunt încheiate şi a căror importanţă stă în aspectul orientării spre viitor.

Am acum onoarea şi bucuria personală să înmânez Premiul Cultural Europa 2009 lui Radu Afrim şi Teatrului Naţional Timişoara cu întreaga sa echipă, Timişoarei şi cetăţenilor români, vecinii noştri europeni în casa europeană comună, vecini despre care dorim să mai aflăm multe. Merită efortul să ne cunoaştem şi să învăţăm să ne apreciem reciproc. Cei distinşi vor lucra în continuare în această direcţie, ştiu asta; şi aş dori să vă invit şi pe dumneavoastră cu toţii să o faceţi la rândul dumneavoastră. (...)

În acest context, ca simbol al diversităţii europene, organizaţia KulturForum Europa îi distinge cu Premiul Cultural Europa 2009 pe regizorul Radu Afrim şi Teatrul Naţional Timişoara pentru serviciile lor ca ambasadori culturali care, în această calitate, au depăşit graniţele naţionale şi barierele cultural-istorice dintre Est şi Vest în Europa şi au evidenţiat contextele sociale din România şi din Europa în ansamblul lor.