Atunci când primeşti un email cu subiectul "Wouter is dead at 43" şi reuşeşti să îţi revii din şoc, primul lucru pe care îl faci e să te gândeşti când v-aţi văzut ultima oară. Să cauţi semne şi coincidenţe stranii care să te ajute să depăşeşti lipsa cumplită de logică pe care o presupune dispariţia cuiva drag.
Am încercat să-mi amintesc ultima noastră revedere şi mi-au venit în minte toate ocaziile ratate din ultima vreme. La Cannes, acolo unde, scriu cei de la indieWIRE, "va fi teribil de greu să-ţi imaginezi cum va fi fără Wouter prin preajmă", nu am mai ajuns de câţiva ani. La Sarajevo am aterizat în aceeaşi zi în care el îşi lua zborul înapoi la Hong Kong. Câteva luni mai târziu, la Chicago, acelaşi deficit de sincronizare. Iar la Berlin, în acest an, l-am vizitat de câteva ori la standul Fortissimo Films, prestigioasa agenţie de vânzări şi producţie de filme independente pe care a condus-o timp de 18 ani, prinzându-l de fiecare dată într-o întâlnire de afaceri în cămăruţa din spate. Ultima imagine pe care i-o păstrez rămâne aşadar acea întâlnire neprogramată şi lunga tacla din capul scărilor barului de la subsolul Berlinale Palast, de la petrecerea Panorama. E locul în care, aproape în fiecare an de când merg la Berlinală, mă întâlneam cu Wouter, la fel de neprogramat şi "coincidental", şi rămâneam pironiţi, blocând accesul invitaţilor, pentru o bârfă suculentă la un pahar sau două de prosecco. În 2009, Berlinala a renunţat la glamuroasa petrecere Panorama, altminteri ne-am fi întâlnit cu siguranţă.
Pe Wouter Barendrecht l-am întrezărit, pentru prima oară, în 2000, în timpul festivalului de la Hong Kong, acolo unde agenţia olandeză Fortissimo Films a deschis o filială menită să acopere şi piaţa asiatică. Eram prea mic, prea aerian şi pierdut în jungla hongkongheză pentru a lega o conversaţie. L-am revăzut, în acelaşi an, la Cannes, unde mă simţeam mai în elementul meu, şi am bătut palma, întorcând pe toate feţele filmografia lui Wong Kar-wai. În paranteză fie spus, regizorul lui In the Mood for Love (ale cărui filme se află în catalogul Fortissimo) este cel care l-a convins pe Wouter să se stabilească la Hong Kong, în 1997.
În 2002, când am început TIFF-ul, Wouter a fost primul care mi-a facilitat accesul la câteva filme tari din catalogul Fortissimo, ba mai mult, mi-a făcut şi o reducere consistentă la taxele de proiecţie, altminteri piperate. Retrospectivele Wong Kar-wai, Todd Solondz sau Pen-ek Ratanaruang (pe care Wouter l-a descoperit) de la următoarele ediţii TIFF lui i se datorează. La fel Shortbus (pe care l-a produs), Spellbound, Taxidermia şi atâtea altele din inclasabila colecţie Fortissimo. Nu ne-am întâlnit niciodată în afara festivalurilor, dar festivalurile de film sunt, uneori, "naşii" celor mai speciale şi mai de durată prietenii. Acum câţiva ani, la Veneţia, m-a tras de mânecă să mi-i prezinte pe Gregg Araki şi pe actorul său din Mysterious Skin, Joseph Gordon-Levitt.
La Sarajevo, în anul în care era în juriu, iar Hârtia va fi albastră în competiţie, a militat pentru o menţiune specială acordată filmului lui Radu Muntean. Iar în 2007, a fost cât pe ce să ajungă şi în juriu la TIFF, unde şi-a dorit mereu să vină.
În memoria lui, TIFF 2009 va proiecta unul dintre cele mai recente filme produse de Wouter, emblematic pentru meritul său major de a schimba felul în care filmele asiatice au fost multă vreme percepute în lume: Tokyo Sonata, de Kiyoshi Kurosawa, despre dezintegrarea unei familii japoneze şi miraculoasa ei reunificare. Un film elegiac, bizar (Jim Jarmusch a spus despre Wouter că are "cel mai rafinat gust în materie de filme bizare") şi cu scurte erupţii de comedie neagră - comparabile cu simţul umorului atât de special al lui Wouter. Lumea filmului îi duce dorul - e suficient să intraţi pe site-ul Fortissimo Films pentru a citi mărturiile celor care l-au cunoscut; memorialul e un soi de "who's who" al industriei cinematografice. Şi da, e greu de conceput un nou Cannes fără el. Îmi pare rău că răspunsul pe care i l-am dat la ultimul sms pe care mi l-a trimis post-Berlin - "Drinks for sure in Cannes, ok?" - nu mai e valabil.