Un elev de liceu, îmbrăcat într-un cearşaf alb, nu prea lung, cu o cunună pe cap intră pe scenă. Are un joc voit neglijent şi o mişcare scenică agilă, foindu-se de colo pînă colo. În jurul lui roiesc o grămadă de fete, unele dintre ele interpretînd bărbaţi, în aceleaşi cearşafuri, înviorate de cîte un element vestimentar colorat deasupra. Vorbesc despre patriotism, cultură, misiunea noastră istorică... Lucruri actuale, iubite şi contestate, reale sau demagogice. Abia mai tîrziu ne dăm seama că personajul iniţial este Romulus cel Mare, din piesa cu acelaşi nume de Dürenmatt. Iar actorii nu sînt profesionişti, ci elevi ai Colegiului Naţional "Horea, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia, coordonaţi de profesoara Ileana Corodeanu.
Ei sînt pe scenă (cea a Liceului "Cervantes", din Bucureşti) în cadrul unui festival de teatru antic pentru elevi: "Antic Fest". Evident, un festival inspirat din Antichitatea greco-romană. El se adresează, în mod special, elevilor din clasele VIII-XII, care studiază limbile clasice sau neogreaca, italiana şi, "indirect, elevilor claselor mai mici, ca şi celor de la alte profile decît cel uman, care pot fi interesaţi de tema aceasta - uşor exotică" - explică site-ul festivalului. Cuvîntul "exotic" mi-a atras atenţia: e adevărat, în "ziua de azi" (sintagmă folosită, în general, de bătrîneii nemulţumiţi de timpurile prezente şi nostalgici ai unora apuse), Antichitatea greacă şi romană, cu tragediile şi comediile ei extraordinare cu tot, poate fi considerată drept ceva... ciudat şi marginal. Cînd - şi spun deja un loc comun - teatrul de azi nu ar fi fără Eschil, Sofocle, Euripide, dar şi Plaut şi Terenţiu, e trist să presupui că majoritatea elevilor contemporani nici măcar nu au auzit de anterior menţionaţii.
Evident, nu e cazul celor participanţi la festival. Mai ales datorită profesorilor lor, deţinători ai unei culturi în domeniu şi dedicaţi meseriei, elevii par pasionaţi în mod real de ceea ce fac şi îndrăgostiţi de personajele lor: "Mi-a plăcut suferinţa prin care trece Hecuba. Mi se par foarte deosebite piesele cu rol principal feminin în care e o tragedie puternică. Cel mai mult m-au atras trăirile." (Angelica Opăliciuc); "A trebuit să fac un pic pe lovita - orice femeie are orgoliul ei - nici nu văd un alt personaj în afară de Elena care mi s-ar fi potrivit." (Bianca Patricia Mihali); "Cassandra mi-a plăcut pentru că mă identificam cu personajul - viziuni premonitice şi niciodată înţeleasă." (Oana Giurgiu)
Elevii de mai sus sînt actorii piesei Troienele de Euripide, care a cîştigat concursul pentru cel mai bun spectacol. Ei învaţă la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" din Baia Mare. "Aparţin Cercului de Teatru al liceului, sînt copii dintr-a IX-a şi a X-a. Şi-au luat rolurile foarte în serios. Ideea să punem în scenă piese antice a venit din partea profesorului de latină Lucian Voinea. Nu li s-a părut ciudat pentru că citesc foarte mult. Nu există o graniţă faţă de literatura latină. La orele de română facem şi literatură universală, şi multă mitologie" - spune Daniela Căprar, profesoara de limba română, coordonatoarea lor şi regizoarea spectacolului.
Din discuţia cu ei şi profesoara lor mi-am dat seama că studiul limbilor clasice nu e fără speranţă, dacă e încurajat cum trebuie. Şi anume - nu prin vechile metode prăfuite, din care reiese că Antichitatea greco-romană e echivalentă cu o gramatică aridă şi greu de memorat (de fapt, nici aici lucrurile nu stau chiar aşa, dar asta e o altă discuţie...); ci prin activităţi normale şi plăcute unor copii de 15-16 ani. Teatrul este una dintre ele, din păcate, neinclusă decît la nivel de ore opţionale în programa şcolară.
Luminiţa Gheorghiu, profesoară la Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai" din Bucureşti, cea care a "inventat" festivalul acum doi ani, a înţeles acest lucru. Şi, în opinia mea, a reuşit să ofere un prim exemplu. Aşteptăm următoarele iniţiative în domeniu.