Al zecelea lungmetraj al companiei Pixar se ridică în aerul rarefiat al filmelor care rămân, alături de Snow White and the Seven Dwarfs, Lady and the Tramp, Bambi sau WALL-E. Inspirat de cuvintele lui Walt Disney - "pentru fiecare hohot de râs trebuie să existe şi o lacrimă" -, John Lasseter, directorul executiv al Studiourilor Walt Disney şi Pixar Animation, a imaginat împreună cu scenariştii şi regizorii Pete Docter şi Bob Petersen, şi cu întreaga echipă a Pixar-ului o poveste pe cât de frumoasă pe atât de umană.
Up e prima producţie Pixar realizată în 3D şi a fost primul film de animaţie, nu doar în 3D, care a deschis Festivalul de la Cannes 2009.
Conform tradiţiei, Up se livrează la pachet cu un scurtmetraj Pixar. Unul absolut delicios şi potrivit temei, în care e vorba despre berze care aduc copiii pe pământ. Ca într-un basm, acestea preiau nou-născuţii modelaţi din bucăţele de nor ca nişte jucării din plastilină care gânguresc, miaună sau latră.
Eroina filmuleţului e o barză care are ghinionul ca norul de care ţine să creeze numai pui periculoşi - de crocodil, arici sau rechin. Singura soluţie ca norul ei gri să nu fie părăsit de barza tot mai schilodită şi să se pună pe plâns / plouat e ca barza să-şi procure un costum de protecţie.
Umorul şi tandreţea se prelungesc, direct proporţionale cu lungimea bobinei, în Up. Acesta rulează la noi cu titlul Deasupra tuturor şi poate fi văzut fie în 3D şi dublat în română, fie în 2D şi cu subtitrare. Up gonflează morala scurtmetrajului, fără a descoperi noutăţi în materie de învăţăminte transmise de filmele de animaţie. Eroii lui înţeleg de-a lungul unor evenimente extraordinare că prietenia şi căldura umană sunt mai importante decât aventura pură şi că prezentul contează mai mult decât trecutul, oricât de frumos ar fi fost acesta.
Ce face însă din Up un film antologic şi o bijuterie este echilibrul perfect între frumuseţea "fizică" - e admirabil desenat şi orchestrat la nivelul animaţiei -, sâmburele uman al poveştii, inteligenţa replicilor şi pregnanţa personajelor.
Armata fantastică de la Pixar reuşeşte să-şi facă personajele să sufere de singurătate sau din pricina viselor neîmplinite, umezind ochii spectatorului fără a recurge la şantaj emoţional, dar în acelaşi timp reuşesc să-i facă pe aceiaşi spectatori să chicotească cel puţin o dată pe minut. Secretul stă, probabil, în lipsa completă de afectare a scenariului, în simpatia creatorilor faţă de personajele lor şi în dorinţa sinceră de a crea o poveste de care să se îndrăgostească şi cei mari, şi cei mici.
Cel mai important atu al filmului sunt personajele care îţi intră sub piele de cum apar pe ecran. Sunt foarte simpatice şi în ceea ce spun, şi în felul în care o spun sau în care arată fizic. Până şi personajul negativ, aventurierul Charles Muntz (a cărui voce e creată de Christopher Plummer) e îndulcit de morga sa britanică şi de un soi de afectare de savant trăsnit. Oricum, răutatea lui aproape că nu e luată în seamă de eroi, ca şi cum aceştia ar şti că ignorarea e arma prin care o pot distruge cel mai rapid.
Frumos până în cele mai mici amănunte, Up împlineşte pe ecran vise pe care toţi le-am avut când eram mici. Să zburăm cu casa (vezi şi The Wizard of Oz), să ajungem în locuri sălbatice descoperite mai întâi în cărţi, să facem echipă cu animale fantastice care şi vorbesc.
E de înţeles de ce inima bietului domn Friedricksen, care a rămas văduv, sângerează la gândul că nu a reuşit timp de o viaţă să îndeplinească visul soţiei sale, acela de a locui într-o căsuţă lângă Cascada Paradisului din America de Sud. Modalitatea prin care el reuşeşte să plece spre America de Sud e una dintre acele invenţii extraordinare pentru care eşti recunoscător că s-a inventat animaţia.
Filmul lucrează cu metafore delicate, dar de mare efect, la fel cum demonstrează că în viaţă sunt importante lucrurile mici. De pildă, să ajuţi o pasăre miraculoasă, dar rănită, să ajungă la puii ei, sau să devii prietenul unui băieţel uitat de tatăl său.
Amestecul de fantezie şi realitate e suficient de neostentativ încât amândouă să fie acceptate de spectator ca fiind părţi ale aceluiaşi întreg.