Noaptea Albă a Galeriilor, ediţia 2009, a fost plasată la cumpăna dintre 12 şi 13 iunie 2009, mai tîrziu cu două săptămîni decît ediţiile precedente. Anul acesta au fost înscrise în proiect 28 de galerii sau spaţii alternative. Cifra indică o creştere în amploare a fenomenului, dar întrebarea care se pune este ce reprezintă extinderea amintită. Înainte de orice altceva, interesul pentru eveniment, din partea participanţilor şi a publicului, reflectă reuşita proiectului. Eventualele critici nu ţin seama că iniţiativa presupune lucrul "cu materialul clientului". Din punctul de vedere al semnatarului, cel puţin jumătate dintre spaţiile care au primit vizitatori în amintita noapte au propus expoziţii şi evenimente "de top" pentru ceea ce reprezintă arta contemporană din România.
Fără pretenţia de a face clasificări sau a da verdicte, vom trece în revistă cîteva dintre locurile care i-au aşteptat pe bucureşteni în noaptea începută pe 12 iunie 2009, oprindu-ne doar asupra a ceea ce considerăm interesant, în condiţiile în care numărul participanţilor şi al lucrărilor a fost ridicat.
Călătoria noastră, ghidată de harta NAG (oferită gratuit), porneşte de la Galeria Anaid, unde a avut loc vernisajul unei expoziţii de desen/instalaţie a artistului Alexandru Rădvan, Wond'ring Aloud. După cum aflăm de la curatorul Diana Dochia, este vorba despre o expoziţie despre Eros şi erotism, bazată pe o serie de desene, "desfăşurate" cu începere din 2001 şi structurate pe trei episoade: "Eroi", "Petronius" şi "Wond'ring Aloud". Artistul Alexandru Rădvan schiţează o lume posibilă, născută în urma "descompunerii marilor povestiri" (Jean-François Lyotard). Galeria Anaid, aflată constant în paginile noastre, se recomandă prin standardele autoimpuse ridicate şi prin artiştii cu care lucrează.
La Galeria de proiecte Draft One a avut loc un eveniment NAG, 095 Sportsman Girl, vernisat la ora 23:59. Artista Mălina Ionescu şi curatorul Simona Vilău propun o nouă optică referitoare la ceea ce sîntem obişnuiţi să catalogăm drept imagine Pop Cult periferică. În aceeaşi Galerie de proiecte au putut fi vizionate două alte expoziţii: 5@14 - o serie, a lui Bogdan Gîrbovan, de portrete fotografice, vizînd ierarhiile sociale dintr-o gaşcă de adolescenţi, şi Dreamboys - expoziţie de desen şi instalaţie realizată de Lea Raszovszky, reprezentînd o serie de băieţi la care visează o fată...
Un spaţiu alternativ pe care l-am vizitat a fost cel plasat pe strada Batiştei, numit Paradis Garaj. Evenimentul Nopţii Albe s-a intitulat Expoziţie de surprize şi dubluri. Am stat de vorbă cu Ştefan Tiron, care, după ce ne-a mulţumit că sînt "observaţi cultural", ne-a spus că grupul în numele căruia vorbeşte "este într-o dinamică deterministă, găsindu-se pe versantul opus (pe partea cealaltă a străzii fiind o ambasadă şi o biserică). Noi aducem combustibilul, praful de puşcă, lucrurile care lipsesc... În Paradis lucrăm cu valori determinate pe alte criterii decît cele girate în aur sau bilete de bancă. Opunem Lancia Turbo tuturor parcărilor, rezistăm în faţa Trezoreriei cu nasul lui Tipitip...". Expozanţii nu provin, în principiu, din lumea consacrată a artei sau din laboratoarele acesteia, fiind mai degrabă studenţi ai tuturor celorlalte facultăţi. Garajul casei care a adăpostit evenimentul este (de aproape un an) teatrul de acţiune al unor workshop-uri care se adresează fără discriminare, celor interesaţi, indiferent de mediile din care provin. "Vinovatul" principal se numeşte Claudiu Cobilanschi, a cărui pregătire în teatru şi fotografie l-a făcut să trateze garajul casei închiriate deopotrivă ca scenă şi cadru (de desfăşurare).
Rămînînd în ambianţa alternativă, la Galeria Kollector au fost organizate o expoziţie de desen şi un DJ Event. Expozantul a fost Chrisitee, care îndrăgeşte desenul şi skateboardul, încercînd să le îmbine, după cum a demonstrat prin lucrările sale, iar "DJ-ii" care au animat Carhartt Party All Night Long au fost DJ Preddy, din Austria, şi DJ Khidja, din România.
Finalul călătoriei (şi selecţiei) noastre este Atelierul în Tranziţie, plasat anul acesta în strada Edgar Quinet, nr. 8 (lîngă Librăria Eminescu). Spaţiul va fi deschis publicului şi artiştilor timp de o lună. Dintre evenimentele "independente" (fără sprijin de la "buget", sponsorizări, bani sau instituţii de prestigiu în spate), Atelierul în Tranziţie reprezintă o iniţiativă într-adevăr alternativă (şi underground) în România. Proiectul se găseşte la o a doua materializare (nu-i putem spune încă "ediţie"). După ce, în 2008, cîţiva artişti obţinuseră pentru o lună un spaţiu central, unde avea să se deschidă o bancă, anul acesta experienţa a fost repetată. Ca şi în 2008, Atelierul propune expoziţii de pictură, sculptură, artă video, instalaţie, fotografie, acţiuni work in progress. Tema anului este Alb-negru - artişti în criză.
Francisc Chiuariu, iniţiator al proiectului, ne-a oferit un interviu în exclusivitate despre ceea ce el şi apropiaţii săi au reuşit să organizeze. "Există o axă a conceptului care leagă cei doi ani de existenţă şi determină posibilul parcurs viitor. Anul trecut a fost momentul zero, cînd o persoană cu care am devenit între timp prieten, dispunînd de un spaţiu, mi-a sugerat la un moment dat, după ce chiriaşii plecaseră, să fac ceva acolo, timp de o lună şi jumătate. Atelierul şi-a definit astfel dominanta - aceea de a fi pus în situaţia de a tranzita diverse locuri. Are menirea de a atrage tot timpul artişti noi, care au pregătirea de a expune, dar nu şi posibilitatea de a o face. Cu acest eveniment pe care încercăm să-l permanentizăm, artiştii pot intra în vizorul privitorului. Birocraţia privind selecţia artiştilor şi a lucrărilor sau jocurile de interese nu există în acest caz (prin natura împrejurărilor), ceea ce nu înseamnă absenţa standardelor valorice. Este o galerie pentru artiştii care nu au impresari, sau pentru cei care, fiind procupaţi să lucreze, nu se concentrează pe formulele de aplicare prin care să fie acceptaţi. Criteriul nostru este calitatea lucrărilor şi proiectelor, nu evaluarea unor dosare întocmite conform normelor. În fiecare săptămînă vom expune alţi artişti.
Anul acesta, platforma şi conceptul de mişcare sînt înscrise în ideea artiştilor în criză. Cromatic vorbind, totul s-a redus la alb şi negru, cu plecare de la criza care constituie un laitmotiv al perioadei pe care o traversăm. Fie că este pictură, sculptură, instalaţie, fotografie, totul este alb - negru. Lucrările nu sînt aduse «din sertar», ci sînt noi, create special pentru evenimentul propus de Atelierul în Tranziţie.
Fiind un om de afaceri, persoana care ne-a oferit spaţiul a înţeles un adevăr incontestabil: acela că artiştii pot consacra un loc, înainte de demararea proiectului financiar pe care acesta îl va găzdui. Este vorba şi despre un tip de reclamă, mult mai valabilă decît cea programatică. Memoria celor care l-au tranzitat îl viabilizează. Este posibil ca ceea ce urmează să fie dezvoltat aici, să aibă cumva legătură în viitor şi cu arta. Fie că este vorba de o cafenea, ceainărie, librărie, bar sau bancă, apelul la artă aduce acel plus de care poate beneficia toată lumea, clienţi sau deţinători.
Rămîn surprins de nivelul tinerilor absolvenţi al Universităţii Naţionale de Artă sau al elevilor din Liceul «Tonitza». Au o capacitate fantastică de activare a potenţialului lor creator. Chiar dacă o parte dintre artiştii cu care lucrăm nu au ateliere impunătoare şi renume, au totuşi ceva de spus. Este o şansă pentru ei să expună alături de artişti care au un CV bogat. Generaţia actuală este mult mai vie şi dinamică decît generaţiile anterioare. Pe parcursul nopţii, au venit la mine o serie de artişti care şi-au exprimat disponibilitatea de a participa la Atelierul nostru. Este un răspuns pe care îl avem la iniţiativa pe care am întreprins-o".
Ediţia din 2009 a Noapţii Albe a Galeriilor este, din punctul de vedere al semnatarului, o reuşită. Prin astfel de evenimente, Bucureştiul începe să arate a capitală europeană, chiar dacă numeroase alte lucruri rămîn înveşmîntate în griuri.