O oră cât trei nopţi - Trei nopţi cu Madox

Intrăm temători în sala cu plafon jos, de la subsolul teatrului. Deasupra scârţâie parchetul şi paşi ca de fantomă ne distrag atenţia. Pe scena mică, totul e învăluit în plastic, de parcă polul reciclării s-a mutat aici. Perdea din plastic ce ţine loc de uşă, un acoperiş din acelaşi tip de plastic cu care acoperă ai mei solarul primăvara, patru scaune şi o masă. Paharele din care se bea o cafea albă sunt, cum altfel, din plastic. Totul e alb, plastifiat. E o senzaţie de sufocare în acest decor minimalist şi transparent.

Personajele încep să apară pe rând: cârciumarul zgârcit care nu are niciodată clienţi, omul de la far care îşi peticeşte pelerina, matroana cochetă, taximetristul pe care îl cauţi şi nu-l găseşti, măturătorul prietenos. Toţi poartă umbrele, pelerine, pantaloni din plastic, cizme sau papuci din cauciuc. Îţi lasă impresia că oraşul în care locuiesc e scufundat, nu e la suprafaţă. Că totul se întâmplă în imaginaţia lor sau, şi mai rău, în a ta. Singura pată de culoare, care te trezeşte din reverie, este galbenul unui animal ce aduce a o raţă sau un canar.

Timp de o oră, petreci cuminte, de cealaltă parte a scenei, trei nopţi cu Madox. Trei nopţi în care Madox nu apare decât în poveştile celorlalţi, în care Madox le fumează ţigările, le câştigă jocurile, le povesteşte ciudăţenii, le promite lumea de dincolo de ape. Iar într-un final, când Madox apare, parcă îţi doreşti să nu fi existat. Să fi fost numai în imaginaţia unor personaje pentru care timpul se mişcă foarte greu şi ale căror minţi sunt acaparate de sunetul absurd al ploii.

Susţineam într-o discuţie cu un prieten că e total eronat să spui că piesa a fost bună doar pentru că textul este bun. Un text perfect are mari şanse să facă o piesă perfectă, dar un text prost, cu o regie, o scenografie şi nişte actori buni, îţi dă de multe ori satisfacţii mai mari. Textul lui Vişniec e impecabil. Însă e genul acela de text care doar interpretat bine te poate scoate din imobilitatea scaunului cu pluş. Şi tinerii absolvenţi care îl aşteaptă pe Madox, care îşi vând pentru trei nopţi vieţile unui străin venit să le bulverseze ritmul, reuşesc să îţi smulgă pe ici, pe colo câte un zâmbet şi nişte aplauze la final.


Trei nopţi cu Madox de Matei Vişniec
Teatrul Nottara
Regia: Radu Bărbulescu
Distribuţie: Marius Miron, Nicu Rotaru, Ruxandra Poşircă, Valentin Corneanu, Gabriel Costan, Constantin Bărbulescu