După ce a reuşit, în 2001, să ne cucerească pe toţi cu rolul din Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, era clar că Audrey Tautou va intra în capcana acestui personaj singular, care i-a venit ca turnat. Aşa se face că filmele ulterioare i-au oferit ori variaţiuni mai mult sau mai puţin reuşite pe temă (de la Un long dimanche de fiançailles la Pas sur la bouche ori L'auberge espagnole), ori contre-emploi-uri deseori caricaturale (Dieu est grand, je suis toute petite sau A la folie... pas du tout, culminând cu total neinspirata apariţie din Da Vinci Code).
Înainte de mult anticipatul rol titular din Coco avant Chanel, care va marca, probabil, începutul unei etape mult mai interesante şi consistente din cariera actriţei, merită să vă opriţi asupra acestui delicat şi insolit Ensemble, c'est tout, care îi rezervă un rol principal inteligent şi cu adevărat fermecător. Regizat de un veteran al cinematografiei franceze, Claude Berri (Je vous aime, Jean de Florette, Manon des sources, Germinal), filmul excelează prin lipsa de ostentaţie a lucrurilor cu adevărat stilate. Povestea e simplă şi cuceritoare, strângând laolaltă trei personaje aparent dezabuzate, pe care noua prietenie legată le salvează nu doar de singurătate, ci şi de neîncredere în sine, descurajare şi de nesfârşitele întrebări fără răspuns despre relaţiile lor familiale eşuate.
Ecranizare a unui mare succes literar din 2004, cartea omonimă a Annei Gavalda (editorialist la Elle - Franţa), filmul ne face cunoştinţă cu fragila Camille, emotivul Philibert şi blazatul Franck. Fata, sătulă de acuzele unei mame distante, care o complexează la fiecare întrevedere, şi îndurerată de pierderea iubitului ei tată, se angajează frondeur pe un post de femeie de serviciu într-o clădire de birouri, în ciuda talentului evident pentru arte plastice şi nivelului ei ridicat de instrucţie. Philibert, progenitura hipersensibilă a unei familii aristocrate, refuză să-şi urmeze vocaţia de istoric şi mai ales să se supună normelor închistate ale familiei, preferând să vândă cărţi poştale pe stradă, în timp ce visează să ajungă actor de teatru. Franck, băiat bun, dar blazat de copilăria petrecută fără părinţi, doar în grija unei bunici, ce-i drept, inimoase şi devotate, îşi camuflează abil generozitatea şi dorinţa de iubire sub masca unui macho fără scrupule care trudeşte zilnic ca bucătar într-un restaurant. Reunit întâmplător şi nu fără asperităţi, grupul lor va deveni liantul care îi salvează şi susţine, revelându-i fiecăruia dintre ei laturi neexplorate ale personalităţii şi disponibilităţi surprinzătoare de-a le aduce veselie şi bucurii celorlalţi.
Spre deosebire de filmele americane de gen, care impun, în asemenea caz, imaginea zgomotoasă şi forţată a solidarităţii "de gaşcă", Ensemble, c'est tout preferă accentele minimaliste şi sugestia, creionând un foarte tihnit ritm al vieţii acestui grup de prieteni într-un interior în care nimic nu pare să-i mai atingă precum atunci când erau singuri. Sigur că modul de viaţă destul de rafinat şi bine susţinut financiar al unor oameni cu slujbe modeste pare (cum se întâmplă mai întotdeauna cu interioarele, costumele şi mobilierul din cinema) destul de extravagant şi neverosimil pentru spectatorul român. Însă, dincolo de inadvertenţele scenografice - să spunem aşa - există o permanentă căutare a părţii bune şi armonioase a fiecăruia dintre noi în care oricine se poate recunoaşte. Constituit din replici inteligente, din mici momente de tandreţe şi amuzament, din stări dintre cele mai variate, de la tristeţe la emoţia descoperirilor neaşteptate, de la neputinţă la îndrăgostire şi de la debusolare la entuziasm sclipitor, filmul excelează prin arta de-a fi imprevizibil fără şocuri şi de-a fi proaspăt fără a forţa nota. În plus, aşa cum scriam la început, este primul rol după o foarte lungă vreme în care Audrey Tautou îşi regăseşte expresivitatea şi farmecul atât de particular, neincomodată de replici tâmpiţel-drăgălaşe sau de rochiţele stupide ce caută să o împingă inutil înspre amintirea lui Amelie. Din fericire pentru ea, are parte de parteneri excelenţi. Françoise Bertin este perfectă în rolul fragilei bunici a lui Franck, un personaj care aduce tandreţe, căldură şi un umor tipic franţuzesc în grupul celor trei tineri, Laurent Stocker îl joacă pe timidul Philibert cu multă fineţe şi sensibilitate, iar Guillaume Canet este mai senzual şi fermecător decât oricând în rolul blazatului Franck, aducând delicios de mult cu un alt răsfăţat al ecranului, Patrick Dempsey, vedeta masculină a serialului Grey's Anatomy.
Un film de nepierdut pentru armonia şi bunele sentimente cu care e realizat şi care vă va lăsa la ieşirea din sală un gust superb şi inefabil...
Ensemble, c'est tout / Împreună
Producţie Franţa, 2007.
Regia: Claude Berri.
Cu: Guillaume Canet, Audrey Tautou, Laurent Stocker, Françoise Bertin, Bernard Dhéran.