Îngerul albastru, regia Josef von Sternberg, cu Marlene Dietrich şi Emil Jannings, este unul dintre cele mai celebre filme din toate timpurile, primul rol de referinţă al Marlenei Dietrich şi totodată începutul colaborării ei cu regizorul Josef von Sternberg. De altfel, răpitoarea berlineză, celebră pentru picioarele ei lungi, a fost descoperită şi lansată chiar de obscurul, pînă atunci, dar ambiţiosul regizor de origine austriacă. Ca un alt Pygmalion, Josef von Sternberg (1894-1969) a modelat-o pe Marlene şi i-a dat personalitate artistică, creînd unul dintre cele mai rezistente mituri ale cinematografului.
Filmul care face celebru numele celor doi este tocmai acest Îngerul albastru, ecranizare a romanului Profesorul Unrat (Sfîrşitul unui tiran) de Heinrich Mann (fratele lui Thomas). Aici, Marlene Dietrich interpretează o fatală cîntăreaţă de cabaret, care îl face să-şi piardă capul, demnitatea şi, în final, minţile pe un stimabil, dar rigid profesor de liceu, jucat de marele actor Emil Jannings. Traversînd oceanul, von Sternberg şi Dietrich vor realiza la Hollywood încă şase filme, care pun în valoare temperamentul de femeie fatală al actriţei, amestec de cruzime şi rafinament, filme care vor face de neuitat numele Marlenei Dietrich: Morocco, Dishonoured, Shanghai Express, Blonde Venus, The Scarlet Empress, The Devil Is a Woman, toate pe parcursul a numai 5 ani, majoritatea avînd însă subiecte tipice melodramelor din epoca anilor ‘30, care frîngeau inimile a milioane de spectatori.
După spargerea atît de eficientului cuplu, cei doi nu se vor mai întîlni niciodată pe platourile de filmare. Fascinat de surprinderea esenţei femeii, von Sternberg nu va mai reuşi să găsească o altă interpretă de talia nemţoaicei, realizînd în continuare filme minore. Cît despre Marlene Dietrich (1901-1992), ea îşi va păstra renumele cîştigat, jucînd în nenumărate filme, în care îşi diversifică registrul interpretativ şi chiar, o dată cu înaintarea în vîrstă, aruncă săgeţi critice la adresa imaginii care a consacrat-o. Peste tot însă actriţa îşi păstrează acelaşi farmec, nemaiîntîlnit la altcineva, care a făcut din ea unul dintre monştrii sacri ai cinematografului.
Să spunem cîteva cuvinte şi despre partenerul ei din acest film, Emil Jannings (1884-1950): unul dintre cei mai importanţi actori germani care şi-au legat numele de cele două principale curente cinematografice teutone din prima jumătate a secolului, expresionismul şi kammerspiel, el este interpretul a numeroase roluri de referinţă în filme semnate de Ernst Lubitsch, F.W. Murnau, Paul Leni şi, evident, von Sternberg. Să le amintim pe cele mai importante: Ultimul dintre oameni (1924, capodopera lui Murnau), Cabinetul figurilor de ceară (1924), Tartüff (1925) şi Faust (1926), ambele în regia lui Murnau, dar premiile de interpretare au venit pentru altceva: Oscar pentru The Way of All Flesh (1927) de Victor Fleming şi The Last Command (1928) de Josef von Sternberg, primul din istorie de fapt, şi premiul de la Veneţia pentru Der Herrscher (1937) de Veidt Harlan, cineastul oficial al regimului nazist.
Fişa tehnică :
Der Blaue Engel, Germania, 1930
Regia : Josef von Sternberg
Cu : Marlene Dietrich, Emil Jannings