The Actors

Distribuţie:
Michael Caine
Dylan Moran
Michael Gambon
Lena Headey
Miranda Richardson
Ben Miller

Regie: Conor McPherson
Scenariu: Neil Jordan/Conor Mcpherson
Imagine: Seamus Mcgarvey
Montaj: Emer Reynolds
Costume: Consolata Boyle
Producţie: UK / Irlanda / Germania



Scurt sinopsis

În acest film, doi actori fără prea mult succes, dar destul de excentrici, pe numele lor Tom (Dylan Moran) şi O'Malley (Michael Caine) sunt dovada vie a unui proverb destul de puţin cunoscut: actorii slabi pot fi escroci de excepţie. În timp ce se documentează pentru a interpreta rolul lui Richard III, O'Malley se înhăitează cu bandiţii locali, începe să frecventeze cea mai dubioasă tavernă din oraş şi se trezeşte angrenat într-un proiect nebunesc, care are drept scop delapidarea unei sume importante, cu ajutorul lui Tom şi a nepoatei acestuia, în vârstă de doar 9 ani, precocea Mary.

Sinopsis

Anthony O'Malley este un actor ratat, care începe să îmbătrânească, şi care s-a specializat în roluri de inspiraţie clasică. În permanenţă, el îşi deplânge "trecutul glorios", în timp ce îşi câştigă existenţa de pe urma titrărilor şi a emisiunilor de televiziune din America. O'Malley îl ia sub aripa sa protectoare pe Tom (Dylan Moran), un tânăr actor aspirant, a cărei carieră n-a cunoscut alt moment de maximă intensitate decât respingerea umilitoare de la un casting pentru o reclamă stupidă la cârnaţi.

Prinşi într-un cerc vicios, şi câştigând nişte sume ridicol de mici de pe urma unei producţii ridicole, care are drept sursă de inspiraţie piesa "Richard al III-lea", scrisă de Shakespeare, cei doi se confruntă cu dura realitate a acestei meserii bazate pe iluzii şi îşi petrec majoritatea timpului văicărindu-se. "A fi sau a nu fi", spune O'Malley. "Nu este doar dilema lui Hamlet. Este nelămurirea tuturor actorilor". Neavând deloc încredere în talentul său, Tom face parte din categoria celor care îl iau în braţe pe "a nu fi".

Într-o noapte, în timp ce se aflau în cabina de probă, O'Malley îi mărturiseşte lui Tom că a început să frecventeze una dintre cele mai rău famate cârciumi din Dublin, motivând că este în căutare de inspiraţie pentru a interpreta mai bine rolului maleficului Richard al III-lea. Aici l-a întâlnit pe Barreller (Michael Gambon), un criminal blajin, cu o inimă de aur. O'Malley a aflat totul despre banii pe care Barreller îi datorează unui mafiot londonez, misteriosul Magnani, cu care nici măcar nu s-a întâlnit vreodată.

Bănuind existenţa unei afaceri profitabile, O'Malley îi propune lui Tom să se dea drept unul dintre locotenenţii lui Magnani şi să încaseze banii datoraţi de Barreller. "Actoria nu este ceva valabil... deoarece nu există nici o miză. Nu facem decât s-o transformăm în ceva veridic", declară O'Malley, insistând asupra faptului că această experienţă se va dovedi a fi un antrenament extrem de util pentru Tom. Acesta este îngrozit de idee, până în momentul în care un accident ciudat îi arde casa până în temelii, şi nu-i lasă altă alternativă decât să accepte provocarea.

Acesta este momentul în care totul începe s-o ia razna. Deşi n-ar fi trebuit să fie decât o simplă escrocherie care să le permită celor doi să încaseze banii fără prea mari bătăi de cap, planul se complică din ce în ce mai mult, iar Tom, cu ajutorul nepoatei sale Mary (Abigail Inversen) este silit să adopte din ce în ce mai multe identităţi pentru a nu-şi deconspira personajul. Cu toate acestea, pe măsură ce Tom intră în pielea unui număr din ce în ce mai mare de personaje, încrederea sa în sine creşte şi, chiar dacă pe scenă este un actor destul de prost, în viaţa de zi cu zi dovedeşte o remarcabilă stăpânire de sine. "Actoria nu este decât o meserie... trebuie să-ţi placă", îi explică el lui O'Malley, care îşi dă seama că, fără să vrea, a reuşit să scoată la lumină talentele ascunse ale lui Tom.

Situaţia se complică şi mai mult atunci când Tom se îndrăgosteşte de frumoasa fiică a lui Barrell, Dolores (Lena Headey), care începe să bănuiască înşelăciunea din spatele planului lor. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, nemiloasa bandită Magnani (Miranda Richardson) părăseşte Londra şi se îndreaptă către Irlanda, pentru a afla ce s-a întâmplat cu banii care au dispărut.

Aparenţele se confundă cu realitatea, iar nebunia pune stăpânire pe întreaga situaţie, un comic savuros degajându-se din această farsă comică de inspiraţie clasică, cu accentul pus pe confuzia între identităţi.

Despre producţie şi distribuţie

The Actors este regizat de Conor McPherson, produs de Stephen Woolley, Neil Jordan şi Redmond Morris, iar scenariul filmului îl are drept autor pe McPherson, care s-a inspirat dintr-o poveste originală scrisă de Jordan. Filmările au avut loc în Dublin, Irlanda, chiar acolo unde se petrece acţiunea filmului, iar Seamus McGarvey este director de imagine.

Michael Caine i-a dat viaţă lui O'Malley, actorul care începe să se resimtă de pe urma vârstei înaintate şi l-a avut drept partener pe debutantul Dylan Moran, care interpretează rolul lui Tom. Printre ceilalţi actori care apar în film se numără Michael Gambon, în rolul lui Barrell, un escroc de doi bani, Lena Headey, care o interpretează pe Dolores, fiica lui Barrell, Miranda Richardson în rolul maleficei Magnani, în timp ce Ben Miller îl interpretează pe tocilarul Clive. Micuţa Abigail Inversen îşi face debutul în The Actors în rolul lui Mary, nepoata lui Tom.

"Am scris povestea acum zece ani", explică producătorul Neil Jordan, autorul naraţiunii originale pe care se bazează filmul The Actors. "A fost o provocare pentru mine, deoarece am vrut să aflu dacă pot scrie o naraţiune care să-l silească pe actor să interpreteze cât mai multe personaje cu putinţă. Aşa că am pornit de la schema de bază, în care se dau doi actori; unul crede că este talentat, iar celălalt simte că nu este bun de nimic; unul îl interpretează pe Richard al III-lea, celălalt se iroseşte în tot felul de roluri de mâna a treia. Unul pune la punct o şmecherie care presupune ca celălalt să se dea drept un gangster britanic, căruia i se datorează o mare sumă de bani, şi prezintă această aventură atât ca pe o şmecherie financiară cât şi ca pe o lecţie de actorie, dar acţiunea nu face decât să se complice, şi rolurile pe care trebuie să şi le asume sunt din ce în ce mai numeroase." De-abia atunci când Jordan şi co-producătorul Stephen Woolley au pus bazele companiei "Comapany of Wolves" i s-a oferit lui Jordan ocazia de a-şi regândi povestea. "M-am tot jucat cu ea, am vrut s-o transform într-un roman, apoi am revenit la ideea că un film ar fi cea mai indicată opţiune. Sunt un mare admirator al lui Conor McPherson, aşa că i-am arătat ce scrisesem până atunci şi l-am întrebat dacă n-ar fi interesat să transforme povestea mea într-un scenariu." Woolley continuă: "L-am abordat pe Conor după ce am văzut piesa sa, The Weir, şi filmul I Went Down, care este înrudit cu The Actors în materie de tehnici narative." "După ce am văzut I Went Down mi-am dat seama că era cel mai potrivit pentru această sarcină. Cred că este unul dintre cei mai talentaţi şi mai inovatori scriitori ai zilelor noastre", concluzionează Jordan.

Atunci când a fost întrebat despre felul în care a ajuns să preia acest proiect, Conor McPherson a declarat: "Mi s-a cerut să pun pe masă un scenariu, pe care eu l-am scris ca pe o comedie. Neil avansase cu intriga până în momentul în care lucrurile capătă o turnură proastă pentru majoritatea personajelor, şi chiar dacă am păstrat majoritatea eroilor, povestea s-a schimbat destul de mult din acel punct". Comentând felul în care McPherson a abordat povestea scrisă de el, Jordan spune că "situaţia, ideea iniţială de la care am pornit în realizarea acestui scenariu aveau un mare potenţial umoristic, şi el a adoptat această idee, dezvoltând-o pe parcurs."

Chiar dacă Conor n-are decât treizeci de ani, colaborările sale în domeniul dramaturgiei sunt impresionante. Woolley comentează: "Conor se pricepe la teatru, îl are în sânge, este un tip foarte experimentat care ştie totul despre actorie". McPherson recunoaşte că nu s-a gândit la un actor anume în timp ce compunea scenariul, dar susţine c-a avut drept sursă de inspiraţie propriile sale experienţe în teatrele din New York şi Dublin. "Am întâlnit nişte tipi destul de deosebiţi la vremea mea", râde el, "sunt o grămadă de actori care sunt nişte figuri în viaţa de zi cu zi, ceea ce mi-a oferit ocazii pentru o grămadă de aprecieri comice. Îngâmfarea lor, încrederea nelimitată în sine sunt de-a dreptul ilare". El continuă: "Îmi place să lucrez cu actorii. Mă pasionează ideea de a aduna o grămadă de oameni care se prefac că sunt altcineva. Oameni care sunt în situaţii cu adevărat penibile, care spun lucruri ridicole şi reuşesc să le facă veridice - într-o asemenea măsură încât nu mai reuşeşti să deosebeşti realitatea de ficţiune". Woolley adaugă "Conor face ca personajele sale să pară oameni în carne şi oase, în ciuda situaţiilor ieşite din comun, a întâmplărilor neprevăzute prin care trec acestea. Chiar dacă personajele sale sunt trăznite şi cam duse cu pluta, ele rămân veridice."

Pe măsură ce McPherson a continuat să dezvolte scenariul, a devenit din ce în ce mai clar că el era cel mai indicat pentru a regiza acest film; după cum explică Jordan, "Conor este autorul acestui scenariu de excepţie, deci a fost un pas logic să-l alegem drept regizor. Are un al şaselea simţ pentru comedie. Trebuie să ai un anumit instinct pentru a putea scrie şi regiza. Povestea este cu adevărat profundă, aşa cum a conceput-o el, este foarte mult umor negru şi profunzime în felul în care el abordează paradoxul actorului care interpretează personaje multiple, dar şi contrastele inerente comportamentului uman. Povestea antrenează o serie de implicaţii destul de serioase".

Provocarea apărută în timpul realizării distribuţiei acestui film a rezidat în găsirea unui echilibru între cele două roluri principale, între personajele Tom şi O'Malley. Scenariul s-a bucurat de atenţia mai multor actori de prim rang, iar rolul lui Tom, mezinul protagoniştilor acestui film, a fost cel mai vânat. Woolley comentează: "echilibrul este foarte important pentru mine în calitate de producător. Este o linie bine definită între cei pe care îi distribui pentru ca filmul să renteze şi cei pe care îi alegi pentru ca filmul să fie unul cu adevărat bun".

"Procesul distribuirii unui actor în rolul lui Tom implica o serie de probe pe care aspiranţii trebuie să le treacă", explică Redmond Morris, co-producător şi vechi colaborator al lui Woolley şi Jordan. "Trebuia să alegem un actor tânăr, şi nu foarte experimentat". După ce au testat sute de actori pentru acest rol, alesul a fost un tânăr actor irlandez de comedie, Dylan Moran. După cum explică McPherson, "Dylan ne-a întrecut toate aşteptările. Era cel mai potrivit pentru a intra în pielea personajului. Arată de parcă ar veni de pe altă planetă, cu ochii aceia mari şi cu o privire introspectivă, am ştiut de la început că era cel mai indicat pentru acest rol." Moran a fost încântat de şansa care i s-a oferit: "Acesta este scenariul ideal pentru orice actor. A fost o experienţă fantastică, şi m-am bucurat că am avut ocazia de a interpreta de fapt o grămadă de personaje. Toată chestia m-a făcut să râd pe săturate, deoarece este o poveste cu adevărat amuzantă."

Pentru rolul lui O'Malley, actorul mai în vârstă, McPherson l-a propus pe Michael Caine, cu care Woolley mai lucrase la Little Voice iar Jordan la Mona Lisa. "Nu mi-a venit să cred atunci când i-am trimis scenariul iar el a acceptat să joace în film", spune Mcpherson. "Michael este un tip extrem de natural. Ca toţi actorii mari, este foarte ambiţios. Se luptă din greu pentru a obţine ce-şi doreşte, şi de-asta a reuşit să ajungă unde este acum. Este o experienţă uimitoare, pentru că ştii că este o legendă în carne şi oase, iar în momentul următor te trezeşti că iei ceaiul cu el !"

După ce a interpretat mai multe roluri "serioase", Caine a fosi încântat de şansa de a da viaţă unui personaj comic. "Trebuie să analizezi cu mare atenţie scenariul unei comedii - la zece scenarii dramatice nu primeşti decât un scenariu comic bun. Conor este un scriitor grozav, are nişte dialoguri extrem de inspirate. Scenariul m-a făcut să râd cu gura până la urechi, şi asta nu s-a mai întâmplat de când am jucat în Dirty Rotten Scoundrels. "Combinaţia dintre scenariul de excepţie şi echipa implicată în realizarea sa face ca acest film să fie irezistibil", spune McPherson.

McPherson a mai lucrat cu Michael Gambon la filmul acestuia Endgame, pentru proiectul Beckett on Film. "Este un erou pentru mine", spune McPherson. "Atunci când am scris rolul lui Barreller, n-am încetat nici o clipă să mă gândesc la Gambon".

"Este un scenariu bun", spune Gambon, care a făcut o pasiune pentru personajul lui Barreller. "În mod normal, interpretez roluri de persoane de treabă, la locul lor, destul de interiorizaţi. Aceasta este o farsă de pe vremuri, care îi prezintă pe actori aşa cum erau aceştia în timpurile de mult apuse - hoţi şi vagabonzi !"

După ce s-au asigurat de participarea a doi actori de excepţie şi a unei vedete comice, restul distribuţiei a venit de la sine. Femeile din scenariu sunt toate nişte personaje puternice, contrastând cu bărbaţii cam nehotărâţi şi molateci.

"Femeile din această poveste sunt nişte adevărate figuri, mai ales Dolores, care sfârşeşte prin a-i prosti pe toţi cei care credeau că o duc de nas. Bărbaţii sunt toţi cam naivi", spune McPherson. Actriţa Lena Headey a dat probă alături de Moran şi a fost încântată de şansa de a interpreta acest rol. "Am citit scenariul şi m-am îndrăgostit de personajul lui Dolores. Comedia este plină de prospeţime. Nu cred că este egalată de celelalte producţii contemporane."

Scenariul a făcut-o să râdă pe săturate, aşa că actriţa Miranda Richardson s-a simţit imediat atrasă de personajul răutăcioasei Magnani. "Este un rol care captează atenţia, şi m-a atras foarte mult acest lucru", spune ea. "Miranda este o actriţă minunată, şi a fost grozavă în serialul Black Adder. Am fost încântaţi de faptul că s-a decis să ni se alăture", explică Woolley.

McPherson a văzut peste 3.000 de fete pentru a o putea alege pe cea care avea s-o interpreteze pe Mary cea precoce, dar în cele din urmă a dat peste micuţa Abigail Inversen. "Este o puştoaică interesanta, pare foarte matură, dar rămâne naturală, îşi arată vârsta", comentează el.

Echipa de producţie a fost foarte mulţumit de ansamblul distribuţiei. "Era un amestec de prieteni vechi sau mai noi, care s-au înţeles de minune", comentează Morris. "Chiar dacă experienţa lor nu se compară, Michael şi Dylan fac un tandem de zile mari. Echilibrul este perfect. Conor este, din punctul de vedere al oricărui actor, un regizor fantastic". "Cum el este şi autorul scenariului, este extrem de deschis sugestiilor actorilor, şi în timpul repetiţiilor s-au conturat foarte multe idei.", concluzionează McPherson. "Uneori îmi vine să nu mai mă amestec deloc în timpul filmărilor, deoarece toţi sunt extrem de experimentaţi, înţeleg totul şi sunt dispuşi să facă orice pentru ca filmul să fie un adevărat succes."