Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Intermission

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Intermission


mai 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Distribuţie:

Colin Farrell
David Wilmot
- Premiul IFTA "Cel mai bun actor într-un rol secundar"
Kelly MacDonald, Shirley Henderson, Johnny Thompson, Tom Farrelly, Ger Ryan, Cillian Murphy, Colm Meaney, Brian F O'Byrne, Deirdre O'Kane

Regie: John Crowley- Premiul IFTA "Cel mai bun regizor"
Scenariu: Mark O'Rowe- Premiul IFTA "Cel mai bun scenariu"
Imagine: Ryszard Lenczewski
Montaj: Lucia Zucchetti
Costume: Lorna Marie Mugan
Producţie: Irlanda/ UK

Premiul IFTA - "Cel mai bun film irlandez"



Scurt sinopsis:

Intermission este o poveste de dragoste modernă, ai cărei eroi sunt oameni care nu mai au nimic de pierdut, şi care tânjesc din tot sufletul după orice formă de afecţiune. O despărţire fără sens prin care trece un cuplu de îndrăgostiţi va sta la baza unui şir de evenimente dezastruoase care îi va afecta pe toţi cei aflaţi în preajma celor doi.

Toate personajele ignoră cu desăvârşire natura duplicitară a vieţii şi felul în care existenţele lor se întrepătrund, trecând printr-o variată gamă de stări, de la fericirea totală şi până la durerea sfâşietoare. Îndrăgostitul fără speranţă şi prietenul său cel mai bun, burlacul ahtiat după sex; detectivul iscusit şi nemilosul hoţ de buzunare; fata drăguţă încurcată cu un bărbat însurat şi mult mai în vârstă; nevasta părăsită, pe punctul de a suferi o cădere nervoasă; ambiţiosul producător TV; logodnicul furat şi abandonat după o relaţie de nouă ani, toţi aceşti oameni îşi vor da seama că existenţele lor se întrepătrund într-o poveste de dragoste amuzantă, dar al cărei final va fi unul amar.

Personajele reuşesc să privească pe furiş către adevărata natură a vieţii lor; rutina cotidiană este dată deoparte, şi îşi pot da seama a de monotonia cu care s-au confruntat de-a lungul anilor. Uneori realizează că ei sunt cei mai în măsură să ia deciziile corecte, dar alteori este pur şi simplu prea târziu.


Personajele:

CILLIAN MURPHY este JOHN - Nesigur pe el şi labil psihic, el o pune pe Deirdre la încercare cerându-i să se despartă pentru a vedea dacă îl iubeşte cu adevărat. Odată cu reuşita planului său, o serie de evenimente se pun în mişcare...

KELLY MACDONALD este DEIRDRE - Distrusă din punct de vedere emoţional, dar ferm hotărâtă să se comporte ca şi când totul ar fi în ordine, ia o hotărâre pripită şi se mută cu Sam, un bărbat însurat.

COLIN FARRELL este LEHIFF - Un borfaş mărunt, nemilos şi total lipsit de scrupule, care plănuieşte o ultimă lovitură, în urma căreia să poată deveni un om cinstit, şi care se află în căutarea unor potenţiali parteneri.

COLM MEANEY este JERRY - Detectivul minune aflat într-o cruciadă personală împotriva crimei, care este hotărât să schimbe lumea. Cu inima împietrită din cauza meseriei sale, singura supapă emoţională a lui Jerry este dragostea sa pentru mitologia celtică.

DAVID WILMOT este OSCAR - Cel mai bun prieten al lui John şi lucrător într-un supermarket, căutând cu disperare dragostea şi îngrozit de încercările emoţionale la care este supusă Deirdre, se trezeşte încurcat într-o afacere perversă care ameninţă să-i scape de sub control.

BRIAN F O'BYRNE este MICK - Nervosul şofer de autobuz care tocmai a fost concediat este o pradă uşoară pentru Lehiff. El devine partener la escrocherie pentru a-şi plăti datoriile şi pentru a-i cumpăra soţiei sale o bucătărie nouă, aşa cum îi promisese.

SHIRLEY HENDERSON este SALLY - sora lui Deirdre, distrusă de o relaţie care a eşuat lamentabil, se retrage din ce în ce mai mult în sine şi-şi creează o lume aparte, până când un accident ciudat o face să-şi revină.

MICHAEL MCELHATTON este SAM - Noul iubit al lui Deirdre, un director de bancă între două vârste care, aflat în plină criză de identitate, îşi părăseşte soţia, pe Noeleen, după 15 ani de căsnicie.

DEIRDRE O'KANE este NOELEEN - Fosta soţie a lui Sam, victimă a unei depresii nervoase atunci când mariajul ei se destramă, suferă de crize de violenţă, al căror rezultat este mai degrabă ilar.

GER RYAN este MAURA - Mamă văduvă a lui Deirdre şi Sally, şi singurul sprijin emoţional al celor două fete.

TOM O'SULLIVAN este BEN - Producătorul TV dornic să demaşte ascunzişurile societăţii făcând un documentar împreună cu Jerry, până în clipa în care realitatea îl va lovi din plin.

OWEN ROE este DOMNUL HENDERSON - Seful lui John şi Oscar la supermarket, un maniac al controlului dependent de casetele cu sfaturi de genul "cum să te comporţi în viaţă", care foloseşte orice ocazie pentru a face abuz de autoritatea sa şi a-şi bate joc de angajaţi.

TAYLOR MOLLOY este PHILLIP - Un tânăr care are talentul aparte de a declanşa haosul peste tot în calea sa.


Despre producţie:

Scenariul lui Mark O'Rowe, Intermission, este unic în genul său, şi prezintă o secvenţă a vieţii contemporane, prin intermediul celor unsprezece povestiri care se întrepătrund, şi a celor 54 de personaje, pe care le uneşte faptul că se află în căutarea unei anumite forme de iubire. Delincvenţi şi visători, poliţişti şi escroci, viaţa adevărată şi spectacolele de televiziune, prietenii, iubiţii şi duşmanii, toi sunt laolaltă în această călătorie care-ţi taie respiraţia, şi care dezvăluie cu fiecare întorsătură a acţiunii momente comice sau romantice, surprinzătoare sau deranjante.

Intermission este o poveste originală scrisă de Mark O'Rowe şi regizată de John Crowley, în rolurile principale putând fi văzuţi Colin Farrel, Colm Meaney, Cillian Murphy, Kelly MacDonald, Shirley Henderson, David Wilmot, Brian F. O'Byrne şi mulţi alţii.

Geneza filmului Intermission îşi are rădăcinile în teatrul tinerilor actori irlandezi. Regizorul dramatic John Crowley şi dramaturgul/scenaristul O'Rowe erau fiecare familiarizaţi cu opera celuilalt, şi când în sfârşit s-au întâlnit, au descoperit că aveau în comun pasiunea pentru film, astfel încât au început să lucreze la cea de-a doua variantă a scenariului de la Intermission, al cărui autor este O'Rowe. Câteva companii de producţie s-au arătat interesate, iar Company of Wolves a câştigat licitaţia.

"Nu am avut în minte o poveste bine conturată", explică Mark. "Încep cu o scenă şi câteva personaje, le pun să vorbească şi aştept să-mi vină anumite idei, iar pe măsură ce acţiunea se desfăşoară, introduc noi personaje. Povestea a decurs de la sine şi m-am trezit dintr-o dată că trebuie să mă descurc cu o grămadă de oameni, nu doar cu cele două personaje iniţiale."

"Atunci când ai vechimea pe care o am eu în industria cinematografică, şi când ai văzut la fel de multe filme pe cât am văzut eu, îţi dai seama cât de rar se întâmplă să dai peste ceva cu adevărat diferit", spune producătorul Steve Woolley. "Când am citit scenariul lui Mark O'Rowe, Intermission, m-am gândit că este extrem de original. Nu puteam să găsesc similarităţi cu nimic din ceea ce văzusem până atunci, era ceva universal valabil, iar personajele aveau toate nevoi şi dorinţe în care oricine se regăseşte. Este o poveste foarte amuzantă, dar cu un final amar."

Neil Jordan a fost şi el captivat de scenariu. "Stephen şi cu mine tocmai fondasem Company of Wolves şi eram în căutarea unui material interesant pe care să-l producem. Intermission ni s-a părut provocator deoarece în proiect era implicat un regizor care nu mai făcuse un film artistic până în acel moment şi un scriitor aflat la primul său scenariu". În acea perioadă, Jordan şi Woolley lucrau cu Alan Maloney de la Parallel Films la unul dintre proiectele lui Beckett şi i-au cerut acestuia să se implice alături de ei în producţie. Dată fiind căderea liberă în care se aflau companiile europene de televiziune şi situaţia economică instabilă, era o perioadă dificilă pentru obţinerea unei sponsorizări, iar procesul de realizare a filmului Intermission a fost lung şi dificil.

"Ne-a fost foarte greu să găsim pe cineva dispus să finanţeze acest film", îşi aminteşte Woolley, "dar ştiu din experienţă că filmele bune sunt cele mai dificil de realizat. Ne-am angajat în această căutare dificilă şi n-am renunţat nici un moment la ea deoarece materialul ne-a plăcut cu adevărat. Aveam o atitudine uşor nihilistă, de sorginte kafkiană, dar eram cu adevărat hotărâţi să realizăm acest proiect."

"Găsirea unui sponsor a durat foarte mult deoarece acest film nu se încadrează cu adevărat într-un anumit gen", explică Maloney. "Este o comedie, dar are un umor cam negru, şi povestea este destul de complexă, incluzând 11 personaje, aşa că departamentele de marketing s-au confruntat cu destule dificultăţi în înţelegerea filmului. Mulţumită serviciilor celor de la IFC, Buena Vista, Film Council şi Irish Film Board, am reuşit să ducem totul la bun sfârşit."

Folosirea unui regizor debutant în acest proiect implica destule riscuri, dar Mark O'Rowe a fost încântat de decizia lui Crowley de a se implica în realizarea filmului. "Atunci cînd am lucrat împreună la scenariu, John a sesizat atât de bine toate nuanţele încât am preferat să-l aleg pe el drept regizor, chiar dacă e neexperimentat, în loc să aleg pe cineva cu multe proiecte la activ, dar incapabil să înţeleagă filmul. A fost un risc pe care a meritat să mi-l asum".

Alan Moloney a fost de acord, bazându-se pe experienţa acumulată de Crowley în timpul proiectului Beckett. "Am lucrat cu John la un scurt-metraj intitulat Come and Go. Am simţit că, deşi experienţa sa era mai ales în domeniul dramaturgiei, avea un adevărat talent în realizarea filmelor artistice. Se concentra perfect şi ştia cu precizie ce urmăreşte să obţină".

Neil Jordan continuă: "Una dintre temerile mele atunci când lucrez cu regizori debutanţi este ca aceştia să nu fie prea precauţi, dar John mi-a demonstrat contrariul". Steve Woolley a colaborat cu mulţi regizori debutanţi, şi a fost impresionat de felul în care Crowley vorbea despre transpunerea materialului pe ecran. "John a dat dovadă de o inteligenţă de excepţie şi de un entuziasm debordant, toate îmbinate cu o reală înţelegere a sensibilităţilor de interpretare, cruciale pentru Intermission şi actorii implicaţi în acest proiect. Mulţumită colaborării sale apropiate cu Mark, a sesizat perfect toate nuanţele materialului"

Scenariul a fost trimis mai multor actori, şi toţi cei care l-au citit au fost extrem de impresionaţi. "John i-a expediat o copie şi lui Colin Farrell, cu care eu am lucrat când acesta se afla la începutul carierei sale", îşi aminteşte Moloney. "Iniţial, ne-am gândit la el pentru rolul principal, dar el l-a sunt pe John şi i-a spus că povestea i-a plăcut la nebunie, dar că vrea să-l interpreteze pe Lehiff, personajul negativ. Când ne-am gândit mai bine, am ajuns şi noi la concluzia că este cea mai bună alegere. Cillian Murphy, Colm Meaney şi Kelly MacDonald s-au alăturat şi ei echipei de-a lungul procesului de producţie, cam la 18 luni după începerea proiectului. Chiar dacă toţi sunt actori de primă mână, solicitaţi în permanenţă, ne-au fot alături la bine şi la rău, şi suntem norocoşi să avem o distribuţie atât de reuşită. Nu le-a impus nimeni să rămână în echipa noastră, dar au făcut-o, lucru care a fost extrem de important pentru noi. Asta spune foarte multe despre scenariul lui Mark şi despre felul în care oamenii reacţionează atunci când îl citesc."

Intermission este povestea unei rupturi sentimentale, şi a întâmplărilor care se petrec în timpul scurs între despărţire şi împăcare. Atunci când John (Cillian Murphy) o pune pe Deirdre (Kelly MacDonald) la încercare pentru a vedea dacă şi ea îl iubeşte la fel de mult, planul eşuează lamentabil, lăsându-l singur şi nefericit, în timp ce ea este furioasă şi profund rănită. Ruptura lor acţionează ca un catalizator pentru o serie de evenimente care îi vor afecta într-un fel sau altul pe toţi cei aflaţi în preajma celor doi.

"Este o poveste despre oameni obişnuiţi, aflaţi cu toţii în căutarea dragostei, dar care în acelaşi timp îşi complică inutil existenţele", explică scenaristul Mark O'Rowe. "Fiecare sfârşeşte prin a alege calea cea mai complicată către obiectul pe care şi-l doreşte, şi nimeni nu vede că de fapt acest lucru le este la îndemână, la doar o azvârlitură de băţ."

Intermission te lasă să te uiţi pe gaura cheii, şi să priveşti la viaţă unor oameni obişnuiţi, pe care-i poţi întâlni la tot pasul", spune Colin Farrell (Lehiff). "Este amuzant şi violent, acum râzi şi în secunda următoare eşti îngrozit, aşa că povestea este cu adevărat captivantă, este plină de surprize şi de contraste."

"Când am citit pentru prima oară scenariul, am devorat paginile", îşi aminteşte Colm Meaney, care interpretează rolul lui Jerry, detectivul din film. "Ca actor, atunci când citeşti un asemenea scenariu, îţi doreşti imediat să apari în acel film. Toate personajele sunt complexe şi minuţios analizate."

Lui Cilian Murphy i-a plăcut foarte mult complexitatea narativă a scenariului. "În "Intermisison" sunt mai multe poveşti, care se petrec simultan, şi toate personajele sunt într-o călătorie care are drept scop descoperirea de sine. Tipul pe care-l interpretez eu, John, tocmai s-a despărţit de prietena lui, şi încearcă s-o recucerească, dar face cele mai absurde şi mai inutile lucruri cu putinţă ! Astfel încât va trece prin tot felul de aventuri, iar celelalte povestiri se întrepătrund cu a sa, totul culminând în jaful eşuat al unei bănci."

Spre deosebire de romanticul rol al lui John, Lehiff (Colin Farrell), este un singuratic, un borfaş mărunt care încearcă să scape de viaţa sa de criminal, şi plănuieşte o ultimă lovitură care să-i finanţeze visul de a deveni un om cinstit. "Personajul meu este nebun de legat! Ar face orice pentru câţiva bănuţi, dar nu este chiar atât de deştept pe cât se crede", spune Colin. "Ca şi ceilalţi tipi, caută şi el iubirea sau un soi de relaţie, pur şi simplu îşi doreşte o viaţă mai bună. Aşa că iată-l pe acest tip dur cum se uită la ustensile de bucătărie şi tigăi, sperând să găsească un chilipir şi să se adune de pe drumuri. Dar la el totul se află încă în faza de proiect, şi are o viziune destul de idealizată despre cum este să fii un bărbat adevărat".

Viaţa de criminal a lui Lehiff se intersectează de multe ori cu drumurile detectivului Jerry Lynch (Colm Meaney), care este cel mai mare obstacol în calea planurilor sale şi care îl supraveghează în permanenţă. Un singuratic aflat în slujba legii, Jerry începe o cruciadă personală care are drept scop eliminarea infractorilor. "Jerry este un tip mai rebel, şi chiar dacă are cele mai bune intenţii cu putinţă are tendinţa de a exagera importanţa diverselor situaţii". Colm afirmă: "Este conştient de faptul ca meseria sa l-a făcut să fie mai dur, astfel încât îşi menţine interesul pentru misticismul celtic ca pe o unică concesie făcută sensibilităţii. Se foloseşte de muzică pentru a încerca să minimalizeze chinul pe care îl presupune permanenta sa interacţiune cu dejecţiile societăţii, astfel încât din aceste două extreme se ivesc o grămadă de momente umoristice". Atunci când se află că Lehiff nu doar a furat şi ars maşina lui Jerry în timpul unei evadări de la locul faptei, dar i-a mai "împrumutat" şi toate casetele cu muzică celtică, Jerry jură că îl va aduce în faţa justiţiei.

Kelly MacDonald vede acest film ca pe o comedie cu multe dedesubturi. "Este o poveste despre oameni care încearcă, nimeni nu are o viaţă normală, şi sunt o grămadă de personaje ciudate şi amuzante. Eu o interpretez pe Deirdre, care este foarte încăpăţânată, şi deşi este are inima frântă după despărţirea de John, este hotărâtă să le demonstreze tuturor că viaţa ei este perfectă. Pentru ea, asta înseamnă să se mute cu primul bărbat care-i iese în cale, pentru a dovedi că John nu mai reprezintă nimic pentru ea. Este o fire sensibilă, dar acordă prea mare importanţă regulilor. Vieţile tuturor par să o ia razna după despărţire, şi până în momentul împăcării vor afla multe despre ei înşişi."

Scenele de început prezintă fragmente de viaţă care aparent nu au nici o legătură între ele, dar pe măsură ce acţiunea începe să se desfăşoare, totul se leagă, iar personajele interacţionează din ce în ce mai mult. "Mark O'Rowe a prins câteva momente perfecte, de o intimitate minunată, câteva scene de excepţie între aceste personaje atât de contrastante. Parcă ai simţi pe pielea ta traumele emoţionale pe care oamenii şi le pot provoca cu bună ştiinţă", explică Colin.

Shirley Henderson o interpretează pe Sally, sora lui Deirdre, care tocmai îşi revine de pe urma unei despărţiri. Shirley crede că povestea reprezintă dragostea şi relaţiile sentimentale într-un mod extrem de realist. "Se întâmplă o grămadă de lucruri trăznite în acest film, care este destul de complicat pentru publicul obişnuit, dar dragostea este prezentată într-o manieră extrem de veridică. Personajul meu a fost adânc rănit, astfel încât suferă de pe urma unui acut complex de inferioritate, şi ajunge atât de delăsătoare încât nu mai dă doi bani pe siluetă, şi îşi lasă mustaţa să crească nestingherită. Atunci când cineva este crud cu tine şi te tratează oribil, te retragi în tine şi te simţi inutilă şi urâtă. Aşa se simte şi fata pe care o interpretez eu, crede că nu este suficient de bună pentru lumea în care trăieşte, şi noi toţi am trecut la un moment dat prin această stare, de depresie acută."

"Sally şi Deirdre sunt două tinere diferite, dar amândouă trec printr-o perioadă proastă", explică Ger Ryan, care o interpretează pe Maura, mama fetelor. "Maura a rămas văduvă, dar a avut o căsnicie fericită, şi pentru fete ea reprezintă dragostea şi înţelegerea emoţională. Devotată trup şi suflet familiei, ea le ajută să traverseze nişte momente cu adevărat dificile."

Pentru a-şi lua revanşa, Deirdre se încurcă cu Sam (Michael McElhatton), un director de bancă burghez, în plină criză a vârstei de mijloc, care îşi părăseşte fără nici o remuşcare soţia, pe Noeleen (Deirdre O'Kane), pentru a se muta cu o femeie mai tânără. Noua relaţie a lui Deirdre îl face pe John să realizeze cât de mult o iubeşte, dar în loc să-şi mărturisească dragostea, el alege răzbunarea.

Adevărata cauză a conflictelor sentimentale este lipsa de comunicare, după cum afirmă Cillian: "John este un mascul irlandez tipic, în sensul că îşi exprimă cu dificultate sentimentele, şi preferă să lase faptele să vorbească de la sine, ceea ce îi induce în eroare pe toţi cei din jurul său, dar mai ales pe prietena sa! Nu se foloseşte de loc de calităţile sale; s-a ales cu o slujbă fără perspective, într-un supermarket, şi a ratata relaţia cu fata pe care o iubeşte din cauza mândriei sale prosteşti. Trebuie să treacă printr-o serie de momente dificile, dar în cele din urmă se va cunoaşte cu adevărat pe sine şi va realiza că atunci când iubeşti trebuie să-ţi mărturiseşti sentimentele".

Colegul de muncă şi cel mai bun prieten al lui John, Oscar (David Wilmot) este dezamăgit de felul în care John a dat cu piciorul relaţiei cu Deirdre, şi îl învinuieşte pentru că nu şi-a dat seama cât de norocos este cu adevărat. El îi mărturiseşte lui John cât de singur şi de frustrat se simte pentru că în viaţa sa nu există nici o femeie. Atunci când cei doi prieteni intră într-un bar de burlaci, Oscar este fascinat de Noeleen, fosta soţie a lui Sam, şi începe o relaţie pur sexuală destul de ciudată. Cum lucrurile nu merg bine, Noeleen, părăsită acum pentru a doua oară, îşi pierde controlul provocând numai pagube în jur.

Încă o dată dezamăgit în dragoste, dar fără să realizeze imensitatea pagubelor pe care le-a produs, Oscar îşi împărtăşeşte gândurile într-un neaşteptat moment de intimitate cu Sally. "E greu să cauţi mereu iubirea", mormăie el. "Si e destul de înspăimântător, pe deasupra. Lucrurile pot să meargă rău...poţi să te alegi cu inima frântă, suferi, dar perseverezi...N-ai altă cale". Cuvintele sale vor căpăta un alt înţeles în scena de final, când evenimentele se vor apropia de sfârşit.

Legăturile lui Jerry cu lumea interlopă îl fascinează pe tânărul producător TV Ben (Tom O'Sullivan), care visează să-l folosească pe Jerry drept subiect al unui documentar, dar şeful său nici nu vrea să audă de acest plan. "Atunci când Jerry vede că şansa de a-şi vedea munca recunoscută îi scapă cu rapiditate, el îl împinge pe Ben de la spate şi îl încurajează să fie mai rebel", spune Tom. "Aşa că Ben lucrează cu Jerry pe ascuns, dar se trezeşte brusc la realitate atunci când conştientizează adevărurile dure ale lumii lui Jerry".

Juxtapunerea dintre lumea reală şi televiziune reflectă distanţa dintre felurile diferite în care personajele se percep pe sine şi realitatea care le înconjoară. Ben îşi dă seama că nu poate face faţă durităţii lumii interlope, chiar dacă nu face decât s-o privească prin obiectivul camerei de filmat. Cât despre Sally, atunci când îşi dă seama cum este privită de cei din jur, are un şoc puternic care o va face să-şi continue viaţa.

John şi prietenii săi se implică în jaful dement al lui Lehiff, fiecare crezând că aceasta este soluţia problemelor sale. Deirdre şi Sam sunt luaţi din întâmplare ostatici; în timp ce filmează alături de Ben, Jerry dă peste Lehiff, aflat în plină încercare de a evada, iar personajele ajung într-un moment culminant în călătoriile lor de aflare a propriei identităţi".



 Toate articolele despre Intermission


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Distribuitor New Films International


Alte articole

 Cel mai bun film irlandez - Intermission / Antract, Călin Stănculescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer