Un film pentru adulţi - în ambele sensuri ale expresiei? - Funny People

Primul cuvânt ce-mi vine în minte după ce-am ieşit de la Funny People - în afară de funny sau people - e lung. Foarte lung. O sută patruzeci de minute, mai exact.

Funny People e un fel de magazin Victoria, cu trei filme într-unul singur: povestea unui mentor, posac şi hachiţos, şi a ucenicului său; povestea a trei tineri comedieni şi lupta lor pentru afirmare (sau neatârnare, depinde de perspectivă...) într-un Hollywood de care ne-am (or is it just me?...) cam plictisit, luptă presărată cu glume picante şi / sau de regim (adică nesărate); şi în final, dar cu siguranţă nu în cele din urmă, povestea - de dragoste? - a unui bărbat care încearcă s-o recâştige pe cea who got away...

Adam Sandler e aici într-o ipostază inedită, una în care nu l-am mai văzut de la Spanglish şi Punch-Drunk Love încoace, în care - vorba comentatorilor de fotbal - joacă ceva... Ce joacă? Pe Adam Sandler, sau o versiune (exagerată?) a sa: un actor de comedie cu un imens succes de casă (cu o filmografie ce include titluri precum Merman şi My Best Friend is a Robot, cred şi eu...), cu o casă - imensă - pe măsura succesului mai sus menţionat. Adam Sandler e şi aici un clovn, doar că dintre cei cu colţurile gurii întoarse în jos...

Altfel, the usual suspects din filmele în care Judd Apatow şi-a băgat coada (şi banii): Seth Rogen, Jonah Hill, Jason Schwartzman, Leslie Mann (cu menţiune specială), etc., etc. De menţionat (nimic special aici...) un exemplu că nepotismul e încă în floare la Hollywood: Leslie Mann, soţia lui Judd Apatow, joacă rolul unei mame cu două fiice, interpretate - surprise, surprise - de Maude Apatow şi Iris Apatow, da, fetele lui Judd & Leslie...

Un alt vinovat de lungimea excesivă a lui Funny People: numeroasele cameo-uri (de la Ray Romano la Andy Dick, de la Eminem la Sarah Silverman), care nu aduc nimic în plus filmului, în afară de minute. În plus.

În rest, ce-ar mai fi de spus? A, întrebarea cu care am rămas la sfârşitul filmului: care a fost cel mai des pronunţat cuvânt din film: dick sau penis? Obsesia lui Judd Apatow faţă de organul sexual masculin e mai evidentă ca oricând în Funny People. Da, mai evidentă chiar decât în The 40 Year Old Virgin, Superbad, Knocked Up şi Forgetting Sarah Marshall la un loc. Toate personajele vorbesc despre apendicele cu pricina (al lor sau al altora) cu o frecvenţă demnă de Brüno - to the point it's not funny anymore...