"Sînt gata să plătesc preţul mic pentru păstrarea diversităţii, în locul preţului imens al pierderii acesteia." Aceste cuvinte - rostite de regizorul german Wim Wenders - capătă o semnificaţie din ce în ce mai importantă într-o lume în care diversitatea culturală este ameninţată de uniformizare. Cîteva statistici determină ca această ameninţare să devină din ce în ce mai reală. Dintre cele aproximativ 6.000 de limbi cunoscute în lume, numai 4% dintre acestea sînt folosite de către 96% din populaţia globului. Două limbi dispar în fiecare zi. Situaţia devine din ce în ce mai grea pentru multiculturalitate, deoarece numai 5 ţări controlează comerţul cultural mondial, în timp ce doar opt companii multinaţionale sînt responsabile pentru toată producţia audio-vizuală. Pe Internet - simbol al globalizării care trebuia să ne elibereze de ignoranţă prin accesul infinit la informaţie -, 90% dintre limbile lumii nu sînt folosite. Schimbul intercultural este un fenomen care trebuie încurajat din ce în ce mai mult, pentru ca discursul corect politic să nu fie o simplă trăsătură a limbajului contemporan, ci şi un punct de plecare pentru lupta împotriva discriminării. Am făcut această introducere pentru a vorbi despre un loc în care interculturalitatea se află la ea acasă, un loc în care frica de Celălalt dispare şi în care fiecare reuşeşte să-şi păstreze identitatea culturală fără a genera conflicte.
De nouă ani, cetatea Sighişoarei găzduieşte Festivalul Intercultural ProEtnica. Organizat de Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret, împreună cu Municipiul Sighişoara şi Comunităţile etno-culturale din România, sub patronatul Ministerului Culturii, Cultelor şi al Patrimoniului Naţional, Festivalul a reunit evenimente ce au adus în prim-plan 21 de comunităţi etno-culturale de pe teritoriul României, la acestea adăugîndu-se Organizaţia Femeilor Refugiate din România. Între 14 şi 22 august 2009, Piaţa Cetăţii din Sighişoara a stat sub semnul identităţii plurale. Timp de 8 zile, pe scenă au urcat cehi, romi, turci, sîrbi, greci, evrei, tătari, croaţi, ruteni, armeni, slovaci, bulgari, italieni, germani, polonezi, albanezi, ruşi lipoveni, macedoneni, ucraineni, maghiari şi aromâni, evoluînd în ansambluri de dans, interpretînd cîntece tradiţionale şi îmbrăcînd costumele tradiţionale.
Festivalul a stat sub semnul diversităţii atît prin numărul important de comunităţi etno-culturale participante, cît şi prin complexitatea organizării: evenimentele s-au împărţit în două categorii: pe de o parte, acţiunile desfăşurate pe scenă - concerte, dansuri, reprezentaţii teatrale - şi, pe de altă parte, expoziţiile şi standurile dedicate fiecărei comunităţi etno-culturale. Festivalul a cuprins expoziţii de fotografie, lansări de carte, proiecţii de film şi standuri dedicate bucătăriei tradiţionale specifice etniilor prezente la Festival.
ProEtnica 2009 şi-a propus încurajarea schimbului intercultural şi îmbunăţirea discursului despre problemele comunităţilor etnice în dezbaterea publică. Fiecare zi a Festivalului a început prin susţinerea de conferinţe, urmate de dezbateri reunite în jurul dialogului intercultural. Temele conferinţelor şi dezbaterile au abordat probleme precum convieţuirea interetnică, promovarea imaginii minorităţilor naţionale, guvernanţa minorităţilor în Uniunea Europeană, politicile educaţionale pentru minorităţi. Pe lîngă prelegerile dedicate cunoaşterii istoriei diferitelor minorităţi de pe teritoriul României, care au asigurat un nivel intelectual ridicat Festivalului, dezbaterile au urmărit discuţii referitoare la integrarea diferitelor comunităţi în societate şi evitarea conflictelor născute în urma divergenţelor dintre minoritari şi majoritari. Cele mai interesante discuţii - purtate în spiritul nediscriminării - s-au centrat asupra convieţuirii interetnice, politicilor educaţionale a romilor şi atitudinii instituţiilor de stat faţă de minorităţile naţionale. Diversitatea evenimentelor şi numărul mare al participanţilor au făcut ca Festivalul să atragă un public numeros, format în mare parte din tineri atraşi de ritmul dinamic al manifestării. Unul dintre principalii actori ai echipei de organizatori este domnul Reiter Volker, directorul executiv al Centrului Educaţional Interetnic pentru Tineret din Sighişoara.
Festivalul ProEtnica reprezintă una dintre cele mai bune modalităţi de a părăsi - fie şi numai pentru cîteva zile - rutina şi universul familiar în care trăim, pentru a ne bucura de enorma bogăţie şi de provocarea numită întîlnirea cu Celălalt.
De vorbă cu Reiter Volker
Cezar Gheorghe, Silvia Dumitrache: Ne aflăm la a noua ediţie a Festivalului ProEtnica. Ce aduce nou această ediţie?
Reiter Volker: A rămas titlul, subtitlul s-a schimbat, nu mai este Festival Interetnic Sighişoara, ci Festival Intercultural Sighişoara. Aceasta e o schimbare fundamentală, după părerea mea. Nou aduce anul acesta integrarea grupurilor de emigranţi; avem, astfel, o participare a Asociaţiei Femeilor Refugiate din România.
C.G., S.D.: Ce v-aţi propus pentru ediţia de anul acesta şi cum credeţi că s-au materializat proiectele avute în plan?
R.V.: Cred că ceea ce ne-am propus s-a şi materializat, în proporţie de 95%. Deşi am avut probleme legate de logistică, eu zic că programul s-a desfăşurat într-un mod destul de disciplinat: se începea punctual, la ora 18.00, şi, de asemenea, am reuşit să îmbogăţim Festivalul cu mai multe programe.
C.G., S.D.: O parte foarte importantă a Festivalului a fost reprezentată de dezbateri, axate pe problema comunităţilor etno-culturale.
R.V.: Este un aspect pe care dorim să îl întărim anul viitor. Şi, pentru prima dată, anul acesta vom face un studiu de evaluare a Festivalului, pentru a şti în ce măsură ne atingem obiectivele propuse. Dincolo de dezbaterile intelectuale, reiese mesajul cultural al Festivalului: dialogul prin artă, străduinţa de a naşte sentimente pozitive în ceea ce priveşte diversitatea culturală din România.
C.G., S.D.: Aţi simţit o maturizare, în ultimii 9 ani, a discursului legat de comunităţile etno-culturale?
R.V.: Am simţit, evident, o îmbunătăţire a acestui discurs şi mă bucur să constat o mare deschidere faţă de acest Festival, şi din partea Primăriei, şi din partea partenerilor media. Din an în an, Festivalul este tot mai apreciat. Ne-am fi dorit însă o implicare mai mare la dezbateri, prezenţa în sală a fost redusă, şi asta reprezintă, într-adevăr, o problemă.
C.G., S.D.: Anul viitor, ProEtnica împlineşte 10 ani. Ce v-aţi propus pentru ediţia din 2010?
R.V.: În primul rînd, mă întreb de ce trebuie să gîndim în categorii decimale: de ce nu după 7 sau 12 ani? Este însă o provocare, la care avem obligaţia să răspundem.
Lucian Năstasă Kovács: Festivalul a adus mereu şi mereu ceva în plus
În mod cert, ultimul deceniu a adus schimbări faţă de celălalt, faţă de alteritate, faţă de celelalte grupuri etno-culturale. Acest Festival a adus mereu şi mereu ceva în plus. Pe de o parte, prin culoare, pentru că festivismul îşi are încă, în spaţiul românesc, admiratorii săi - scena unde au loc spectacolele valorizează bogăţiile de ordin etno-cultural. Pe de altă parte, există dimensiunea de ordin intelectual, în sensul că, an de an, s-au organizat conferinţe, dezbateri, lumea care vine aici este mai puţin inhibată, nu întotdeauna vine dintr-un domeniu academic bine conturat şi cu pretenţii şi, ca atare, poate şi gestul conferenţiarului este de asemenea factură, încît îi antrenează pe ceilalţi în dezbateri.
Se pun, cu adevărat, probleme în discuţie, mai mult decît se face în cadre organizate la nivel universitar sau academic, unde lumea parcă este încă inhibată. Aici e plină de curaj, nu există motive de supărare cînd opiniile sînt divergente.
Festivalul a atras foarte mulţi tineri şi important este că, nesuferind mutilări, ei se formează pe această dimensiune a multiculturalităţii. (Lucian Năstasă Kovács este cercetător ştiinţific principal I la Institutul de Istorie "George Bariţiu" din Cluj-Napoca al Academiei Române.