Toată lumea fuge de clişee, toată lumea înjură clişeele, toată lumea s-a săturat de clişee - să mă ierte pozarii amatori. Domnilor, o veste mare - pentru ca un film-catastrofă (a nu se confunda cu filmul-dezastru, dar să nu anticipăm) să funcţioneze, un singur aspect trebuie respectat cu sfinţenie. Aţi ghicit. Clişeele (indiferent că-s personaje sau situaţii) trebuie bifate cum se cuvine, indiferent că ai de-a face cu o tornadă, cu un potop, cu un îngheţ sau cu toate la un loc, aşa cum e cazul acestei noi uber-produktionen, născocită, prezentată şi executată de teutonul Emmerich.
Care va să zică: om de ştiinţă cu aptitudini de erou, inteligent şi onest, de care oficialii râd când prognozează Ice Age the sequel - avem; vicepreşedinte hain şi încăpăţânat - avem; savant bătrân, demn şi uşor sacrificabil - avem; sidekick negru, posesor de câine - avem; june impetuos, pasionat de Yoda, îndrăgostit de frumoasa clasei, cu rival infect şi amic tocilar - avem; mamă înlăcrimată, asistenţi devotaţi, poliţişti bine-intenţionaţi, piloţi îngheţaţi, cetăţeni avertizaţi - din belşug. Dacă ţineţi cont de premisă (sus-pomenitul Ice Age, care cuprinde întreaga emisferă nordică), situaţiile (cu mici, nebănuite şi plăcut surprinzătoare excepţii - dar să nu anticipăm) vi le puteţi imagina şi singuri...
Pe vremuri, filmele catastrofă aveau multe vedete şi puţină imaginaţie (vezi, dacă poţi, Infernul din zgârie-nori, Roiul sau seria Airport); în zilele noastre, banii se duc pe spectacol iar actorii-s recrutaţi din linia a doua. Ironic au ba, asta serveşte filmul de faţă, pentru că azi linia a doua e sinonimă cu talentul... Evident, chiar înainte de distribuţie (plăcut să-i revezi pe Dennis Quaid şi Tamlyn Tomita la un loc după 14 ani), marele atu al producţiei sunt efectele (foarte) speciale, chit că tornade aţi mai văzut în Twister, valuri gigant în Deep Impact (via Abisul director's cut) şi zăpadă la Predeal. Cel puţin trei secvenţe formidabile ("ura de după uşă", "vaporul fantomă" şi "suspendat de un fir", plus lupii înfometaţi - în germană wolfen) mă fac să-l iert pe regizor pentru dezastrele propagandistice ID4 şi The patriot - măcar Godzilla era simpatic. Şi măcar nu i-au făcut sequel...
Una peste alta, un film în care preşedinte e Perry King, vicepreşedinte e doctor Watson, Hollywoodul e spulberat (la propriu) iar americanii se refugiază (ilegal!) în Mexic, nu poate fi decât excelent. S-ar putea ca Emmerich (care "zdreleşte" a treia oară New-York-ul - probabil Bin Ladin îşi comandă deja dvd-ul!) să fi realizat blockbusterul anului. Dar să nu anticipăm...